Lawrence Livermore National Laboratory a inaugurat, la sfârşitul săptămânii trecute, National Ignition Facility, o instalaţie de 192 de lasere suficient de mari încât să ocupe în întregime o clădire cu zece etaje în Livermore, la aproximativ 45 de mile la est de oraşul american San Francisco. Obiectivul acestei instalaţii laser nu este să doboare OZN-uri ori să topească gheaţa de pe planeta Marte, ci să susţină fuziunea nucleară, informează pagina de internet www.digg.com. O dată intrat în funcţiune, energia sistemului de aproape 200 de lasere este direcţionată într-o bilă de hidrogen îngheţat, pe care o „bombardează“ cu o energie de 60 de ori mai mare decât orice altă instalaţie laser de până acum, două milioane de jouli. Dacă totul funcţionează aşa cum ar trebui, „aprinderea“ unui minisoare în interiorul bilei de hidrogen ar genera mult mai multă energie decât ceea ce dezvoltă acest sistem laser. Scopul principal al experimentului este să producă enegie electrică „verde“ prin fuziune fără producerea deşeurilor nucleare.
Plasticul care creşte în copaci
Dependenţa omenirii de petrol nu ţine doar de nevoia de energie şi transporturi. Materialele plastice se fac, de asemenea, din petrol, iar găsirea unei alternative la acestea este una dintre cele mai greu de rezolvat probleme din prezent. Oamenii de ştiinţă de la Pacific Northwest Naţional Laboratory (PNNL) au anunţat, la sfârşitul lunii trecute, că au descoperit o soluţie: transformarea celulozei din plante în plastic, informează www.inhabitat.com. Produsele actuale, în majoritate, sunt fie împachetate, fie făcute din plastic, astfel că o substanţă alternativă ce ar putea fi produsă dintr-o resursă nonpoluantă şi ieftină ar putea căpăta o importanţă majoră. Cercetătorii PNNL au reuşit să convertească glucoza din celuloza plantelor în HMF, o substanţă de bază a carburanţilor, poliesterilor şi altor produse chimice pe bază de petrol. Problemele privind HMF ţin de procesul de transformare costisitor, randamentul mic şi faptul că produsul final conţine prea multe impurităţi pentru a putea fi folosit. Oamenii de ştiinţă de la PNNL au reuşit să extragă HMF din celuloză, folosind un amestec de două cloruri care nu se degradează, ceea ce înseamnă că procesul poate fi repetat folosind aceleaşi chimicale, reducând costurile şi cantitatea de impurităţi. Deocamdată nu se poate vorbi de aplicarea metodei la scară comercială, dar este un pas important către o alternativă la materialele plastice.
