România a cheltuit, în 2005, de peste zece ori mai puţin decât Luxemburg pentru protecţia socială, la 18% din media europeană, raportat la puterea de cumpărare, însă a avut, între 2000 şi 2005, cel mai ridicat ritm de creştere a cheltuielilor sociale pe cap de locuitor din UE, potrivit Eurostat.
Cheltuielile cu protecţia socială în UE au reprezentat 27,2% din produsul intern brut (PIB) în 2005. În Suedia, Franţa şi Danemarca, însă, acestea au depăşit pragul de 30%. În Letonia, Estonia, Lituania şi România, fondurile pentru protecţia socială au reprezentat sub 15% din PIB, cu 14,2% pentru ţara noastră.
Cifrele transmise de Eurostat arată discrepanţe între standardele de viaţă, dar indică şi o diferenţă între sistemele de protecţie socială, între structurile demografice, economice şi sociale, specifice fiecărui stat membru. În 2005, în UE, beneficiile acordate de stat persoanelor în vârstă şi urmaşilor acestora au reprezentat 46% din cheltuielile totale cu protecţia socială. Cheltuielile cu îngrijirea medicală au reprezentat 29%, beneficiile pentru persoanele cu handicap, copii şi familii cu venituri reduse au însumat 8%, fiecare, ajutoarele de şomaj – 6%, iar ajutoarele pentru locuinţe şi incluziune socială – 4%.
