http://www.youtube.com/watch?v=0cDlxFOMQDk
Presiunea făcută de GdS în numele interesului public pentru publicarea controversatului contract de închiriere a terenului unde va fi amenajat noul târg a dat roade. Directorul SC Pieţe şi Târguri Craiova SRL, Cătălin Res-ceanu, nu a mai putut să ascundă contractul prin care plăteşte 1,8 milioane de euro chirie unei firme private şi a fost nevoit să-l prezinte consilierilor locali în şedinţa de consiliu de ieri. Resceanu avea toate motivele să refuze să publice clauzele din document, deoarece contractul nu este favorabil Pieţelor şi Târgurilor. Cu toate acestea, primarul Olguţa Vasilescu, proaspăt întoarsă de pe meleaguri chinezeşti, sfidează evidenţa, acuză GdS că este presă băsistă şi susţine în continuare că acest contract, pe care îl poti vedea aici, este o afacere foarte profitabilă pentru primărie.
Când citeşti clauzele contractului de închiriere semnat de SC Pieţe şi Târguri Craiova SRL cu firma Texind pentru amenajarea noului târg de săptămână de pe strada Caracal îţi vine să-ţi pui mâinile în cap. Contractul, plătit din bani publici, este prost întocmit. Firma care primeşte 15.000 de euro pe lună de la Pieţe şi Târguri pentru a-i închiria 3,2 hectare de teren şi mai multe hale în ruină nu este obligată să investească în amenajarea lor. Singura menţiune este legată de realizarea unor barăci din lemn fără închidere perimetrală, care ar trebui ridicate pe cheltuiala Texind, dar nicăieri nu este stipulat vreun termen-limită pentru finalizarea lor. Aşa se explică de ce Pieţe şi Târguri a plătit deja zeci de mii de euro chirie fără să folosească acel teren măcar o zi. Aşa cum este redactat contractul, firma deţinută de Consiliul Local Craiova plăteşte chirie către Texind pentru un teren pe care sunt amplasate mai multe hale în ruină, fără ca Texind să aibă obligaţia să le modernizeze. La cum decurg lucrurile în prezent, Texind se foloseşte de banii Pieţe şi Târguri pentru a-şi îndeplini singura obligaţie trecută în contract, aceea de realizare a unor barăci din lemn, de fapt nişte stâlpi din lemn peste care se pune un acoperiş. Când va termina lucrul? Când vrea muşchiul ei. În contract nu se menţionează vreun termen anume. Dar să o luăm pas cu pas.
Olguţa, trimisă la dezintoxicare de cuvinte
În şedinţa de consiliu local de ieri, preşedintele de şedinţă, consilierul Marian Vasile, i-a cerut directorului Cătălin Resceanu să pună la dispoziţia tuturor consilierilor contractul buclucaş, deoarece trebuia supus votului un proiect prin care Pieţe şi Târguri înfiinţa un punct de lucru pe strada Caracal, acolo unde va funcţiona târgul. „La documentaţie nu avem baza, şi anume un contract pentru acel punct de lucru. Este vorba despre acel celebru contract în care eu sunt convins că nu-i nimic suspect, dar care a aruncat o lumină nu tocmai pozitivă asupra noastră în presă, în discuţiile cu cetăţenii. Până la urmă este vorba de un contract pe bani publici, făcut de o societate comercială şi, în consecinţă, nu prea putem să votăm acest punct, dacă nu avem documentele conform regulamentului de organizare şi funcţionare. Propunerea mea este să facem o amânare şi o reexaminare până când avem toate documentele ca să votăm în cunoştinţă de cauză“, a spus el. „Contractul există, a fost depus. Oricine vrea să citească acel contract poate să vină să…“, i-a răspuns ipocrit Resceanu, după ce a refuzat zile în şir să-l facă public la solicitarea presei.
„Cred că nu m-am făcut înţeles. Noi trebuie să avem acest contract la mapă“, i-a replicat Vasile. „Vi-l punem acum la dispoziţie. Nu este nici o problemă“, s-a îmblânzit Resceanu.
În scenă a intrat atunci Olguţa Vasilescu, care a început să laude contractul din toţi rărunchii, fără argumente concrete.
„Este o afacere foarte profitabilă pentru Primăria Craiova, în sensul că există un teren al unui privat, privatul face toată investiţia, noi închiriem acolo cu 15.000 de euro lunar şi câştigăm 60.000 de euro. Asta este afacerea. Ah, că mâine o să vedem în presă că am scăzut şi tariful, că e rău, că dacă ne-a spus domnul Cherciu că e rău trebuie să fie şi în presa băsistă rău, este o altă discuţie“, a spus Vasilescu. Referindu-se la „sfiala“ lui Resceanu de a face public contractul, Olguţa a decretat: „Nu ştiu de ce se fac asemenea gafe. Am rugămintea de acum încolo să nu ascundă nici un fel de documente consilierilor, nici publicului până la urmă. Mai găsiţi şi dumneavoastră un investitor care să vrea să facă toată afacerea pe banii lui şi s-o închirieze primăriei cu 15.000 de euro pe lună“, s-a răţoit Olguţa la Marian Vasile. Aşa cum vom vedea mai încolo, prin aceste declaraţii Olguţa demonstrează că ori nu a citit contractul, ori se face că plouă.
Revenind la şedinţă, consilierul Dan Cherciu, acuzat că dă tonul criticilor împotriva primăriei, i-a sugerat Olguţei să facă exerciţii. „Dacă pentru doamna primar a devenit un cuvânt pe care îl repetă «Băsescu, băsistă», la vârsta dânsei cred că ar putea să facă nişte exerciţii să se dezbare de aceste ticuri“, a spus el.
Dialogul surzilor
Edificator pentru încercarea primăriei de a mistifica adevărul legat de acest contract este dialogul dintre Marian Vasile şi primar purtat după ce toţi consilierii au aflat că Pieţe şi Târguri plăteşte chirie din luna aprilie pe teren şi construcţii chiar dacă nu le foloseşte.
Olguţa Vasilescu: După cum aţi văzut şi dumneavoastră, în contract nu e nimic de ascuns, nimic de care să ne fie ruşine. Dimpotrivă, zic eu, sunt lucruri pentru care ar trebui să fim lăudaţi, dar aşa se întâmplă totdeauna, când vrei să faci lucruri bune nu scapi neînjurat.
Marian Vasile: Deci plătim din aprilie, dar nu beneficiem momentan…
O.V.: Plătim din momentul în care ne-am asociat cu firma respectivă şi luna aceasta va fi gata. Găsiţi dumneavoastră o afacere mai bună decât asta, că pe mandatul trecut am văzut cât sunt de proaste.
M.V.: Eu când închiriez un bun plătesc când intru în posesie.
O.V.: Nuuu, nu, plătiţi din momentul în care beneficiaţi de el.
M.V.: Păi asta spun, beneficiem din aprilie?
O.V.: Da… noi beneficiem de el, pentru că i-am luat omului terenul.
M.V.: Păi de ce l-am luat din aprilie?
O.V.: Ehh, de ce l-am luat… Pentru că se face construcţia pe el exact cum o vrem noi, ce Dumnezeu. Hai să inventăm motive acum. Când o să faceţi voi afaceri mai bune decât asta să mă anunţaţi şi pe mine… să le văd şi eu…
M.V.: Să vedem.
După aceste dispute verbale, proiectul a fost amânat la vot, iar Resceanu le-a prezentat consilierilor contractul de închiriere. Surpriză mare însă. Directorul Pieţe şi Târguri a prezentat doar o parte a contractului şi a uitat să aducă elemente importante, cum ar fi schiţa de amplasament a imobilului, procesul-verbal de negociere a chiriei lunare şi procesul-verbal de predare-primire. Cum puţinii consilieri locali interesaţi nu au avut timp să studieze clauzele contractuale, s-au mulţumit că l-au primit şi, în final, proiectul a fost votat.
Un contract atât de bun pentru ei…
Şi acum să discutăm despre contract. El a fost semnat pe 8 ianuarie 2013 şi are ca obiect „închirierea terenului în suprafaţă de 30.000 de metri pătraţi, situat în strada Caracal 172B şi a construcţiilor aferente identificate conform schiţei ataşate ce constituie Anexa 1 la prezentul contract“. Termenul de închiriere este de zece ani, cu începe de la data semnării procesului-verbal de predare-primire. „Locatorul nu are voie să rezilieze contractul unilateral pe o perioadă de cel puţin cinci ani de la semnare. În această perioadă, SC Pieţe şi Târguri Craiova SRL are posibilitatea să îşi amortizeze investiţiile“, se mai arată în contract. „Chiria lunară pentru folosinţa spaţiului închiriat este de 15.000 de euro pe lună. Chiria se poate renegocia anual (diminua sau creşte) prin acordul ambelor părţi consemnat în scris în procent de maximum 10%. Chiria se va datora începând cu data predării-primirii amplasamentului conform procesului-verbal. Plata se va face lunar(…) termenul de scadenţă fiind până în ultima zi a lunii în curs“, se mai arată în contract. La capitolul obligaţii ale Texind le enumerăm pe acelea de a-şi încasa chiria lunar, de a achita taxele şi impozitele locale, de a preda bunul închiriat cu specificarea amplasamentului, suprafeţei, dotărilor şi utilităţilor puse la dispoziţie. Nicăieri nu scrie despre obligaţia de a investi în modernizarea halelor pentru care percepe chirie şi care nu pot fi utilizate de Pieţe şi Târguri în starea actuală sau de termene-limită pentru aceste investiţii. La mai bine de o lună distanţă, cele două părţi au semnat un act adiţional prin care se suplimentează suprafaţa închiriată cu 2.000 de metri pătraţi, iar Pieţe şi Târguri renunţă la o hală de aproape 2.000 de metri pătraţi. Tot aici apare pentru prima dată o obligaţie reală din partea Texind, ce-i drept una mică, şi anume aceea de a construi pe cheltuiala proprie barăci din lemn fără închidere perimetrală în suprafaţă de cel puţin 2.000 de metri pătraţi. Cum Texind primeşte numai drepturi şi aproape deloc obligaţii, Pieţe şi Târguri va plăti penalităţi de întârziere de 0,06% pe zi de întârziere din suma datorată. Ce penalităţi primeşte Texind pentru că nu a pus terenul la dispoziţie, deşi încasează chirie 15.000 de euro pe lună? Nici una, pentru că există acea clauză „deşteaptă“ care spune: chiria se va datora începând cu data predării-primirii amplasamentului. Aşa neamenajat cum a fost el predat şi recepţionat.
Aceasta să fie afacerea foarte profitabilă pentru primărie aşa cum o numeşte primarul Olguţa Vasilescu?
Nu cercetăm şi noi ceva?
O altă problemă, care, alături de celelalte, ar merita din plin atenţia organelor de anchetă, este dreptul administratorului Cătălin Resceanu de a semna acest contract de 1,8 milioane de euro pe zece ani fără acordul consiliului local.
Potrivit articolului 17 din Contractul de administrare „administratorul răspunde, potrivit legii, pentru daunele produse SC Pieţe şi Târguri Craiova SRL, prin orice act al său contrar intereselor acesteia, prin acte de gestiune imprudentă, utilizarea abuzivă sau neglijentă a valorilor materiale şi băneşti ale societăţii“. Statutul Pieţe şi Târguri îi dădea dreptul lui Cătălin Resceanu doar să închirieze bunurile aflate în patrimoniul societăţii, nu să plătească unei alte firme chirie. În plus, contractul semnat cu Texind reprezintă o investiţie, aşa cum scrie negru pe alb, iar potrivit Actului Constitutiv al firmei „hotărârile cu privire la contractarea de împrumuturi bancare, acordarea de garanţii şi realizarea investiţiilor“ nu este atribuţia administratorului, ci a asociaţilor societăţii, adică a consiliului local. Cu alte cuvinte, semnarea contractului trebuia să fi fost aprobată în şedinţă de consiliu local, ceea ce nu s-a întâmplat. Consilierii s-au trezit şi ei ieri, la spartul târgului, că există un contract de 1,8 milioane de euro despre ale cărui clauze habar nu aveau. Deci, cine câştigă din acest contract?
