Primul eveniment astronomic important al anului 2019 se produce pe 5/6 ianuarie şi este o eclipsă de Soare (parţială) vizibilă în Asia de Nord-Est şi în Insulele Aleutine din Alaska, scrie Agerpes.
Eclipsele de Soare se observă numai din anumite locuri de pe glob, iar faza maximă, de totalitate, se observă doar pe o fâşie lată de 200 km, acesta fiind motivul pentru care sunt mai rare. Ultima eclipsă de Soare vizibilă din ţara noastră s-a produs pe 20 martie 2015, când Soarele a fost acoperit în proporţie de 43% de către Lună, potrivit www.astro-urseanu.ro.
Din punct de vedere astronomic anul 2019 se remarcă prin cinci eclipse (trei de Soare şi două de Lună), potrivit NASA, în mod normal producându-se patru eclipse într-un an.
A doua eclipsă este de Lună (totală când Luna trece prin umbra Pământului şi devine o eclipsă parţială când Luna trece parţial prin umbra Pământului) şi se produce în noaptea dinspre 20/21 ianuarie. Va putea fi observată de pe teritoriul României, faza maximă a eclipsei având loc la 07 h 12 m. Eclipsa totală va fi vizibilă din Europa, din Asia, din Africa, din nordul Americii, în America de Sud, din Oceanul Pacific, din Oceanul Atlantic, din Oceanul Indian şi din zona Antarcticii.
Mecanismul eclipselor de Lună se explică prin faptul că Pământul, fiind un corp opac luminat de Soare, proiectează în urma sa un con de umbră, precum şi unul de penumbră. Luna, la rândul său, neavând lumină proprie, de fiecare dată când pătrunde în umbra Pământului, nu mai este luminată. După modul cum Luna intersectează, parţial sau total, fie cu conul de umbră, sau doar cel de penumbră, va avea loc o eclipsă de Lună, parţială sau totală, prin umbră sau prin penumbră. Eclipse de Lună au loc de cel puţin două ori pe an.
Dincolo de spectaculozitatea acestor fenomene, eclipsele de Lună furnizează specialiştilor date privind atmosfera Pământului, gradul de poluare a acesteia, efectele radiaţiei solare asupra atmosferei şi altele, Luna comportându-se ca un ecran pe care putem „citi” particularităţile atmosferei Pământului. Eclipsele de Lună sunt folosite şi pentru măsurarea vitezei de răcire a scoarţei lunare, în intervalul în care aceasta este lipsită de căldura Soarelui, potrivit www.astro-urseanu.ro.
Următoarea eclipsă a anului este de Soare (totală) şi se va produce la 2 iulie 2019 şi va fi vizibilă din sudul şi nordul Americii, din Oceanul Pacific, Chile şi Argentina.
A doua eclipsă de Lună din 2019 (parţială) se va produce la 16/17 iulie 2018 şi va fi vizibilă şi din ţara noastră, din Europa, din Africa, din Asia, din Australia, din sudul Americii de Nord, din America de Sud. În Bucureşti eclipsa începe pe 16 iulie la 21 h 43 m, faza maximă fiind la 00 h 30 m (17 iulie) şi se încheie la 03 h 17 m, potrivit www.timeanddate.com.
A cincea eclipsă este de Soare (inelară), şi se produce la 26 decembrie, fiind vizibilă în estul Europei, în Asiei, în nordul-vestul Australiei, la est de Africa, Arabia Saudită, India, Sumatra, potrivit site-ului timeanddate.com.
Luna este singurul satelit natural al planetei Pământ şi nu are lumină proprie, ci doar o reflectă pe cea primită de la Soare. Există mai multe modalităţi de calculare a producerii fenomenului numit Luna Neagră: a treia fază de Lună Nouă dintr-un sezon în care există patru astfel de faze lunare (un an cu patru sezoane a câte trei luni fiecare); a doua fază de Lună Nouă dintr-o lună în care se produc două astfel de faze; luna în care nu se produce faza de Lună Nouă şi luna în care nu se produce faza de Lună Plină. Astfel, fenomenul se produce în 2019 potrivit calculului a doua fază de Lună Nouă dintr-o lună în care se produc două astfel de faze (fiind definiţia Lunii Negre cel mai des folosită) – vom avea o Lună Neagră pe 30 august 2019, potrivit www.timeanddate.com.
Nu există nicio semnificaţie astronomică pentru o Lună Neagră. Nimic nu se întâmplă, cu excepţia absenţei obişnuite a Lunii de pe cer. În faza de Lună Nouă, Luna nu este iluminată de Soare şi pare că a dispărut de pe cerul de noapte. Beneficiul acestei faze lunare este faptul că un cer fără Lună este excelent pentru a observa stelele (de vreme ce lumina Lunii nu va „îneca” stelele).
Calendarul de meteori realizat de Organizaţia Mondială de Meteori (IMO – International Meteor Organization) arată perioadele maxime ale activităţii celor mai importanţi pentru 2019, astfel: Quadrantide (QUA) – 3/4 ianuarie -120 (număr de meteori pe oră); Lyride (LYR) – 22 /23 aprilie -18 (număr de meteori pe oră) (Lumina Lunii Pline va dăuna observaţiilor); Perseide (PER) – 12/13 şi 13/14 august – 150 (număr de meteori pe oră); Leonide (LEO) – 17/18 noiembrie – 15 (număr de meteori pe oră) (Lumina Lunii va dăuna observaţiilor); Alpha Monocerotide (AMO) – 21/22 noiembrie – de la 5 la câteva sute (pe oră); Geminide (GEM) – 13/14 decembrie sau 14/15 – 120 (număr de meteori pe oră) (Lumina Lunii va dăuna observaţiilor); Urside (URS) – 22/23 decembrie – 10 (număr de meteori pe oră), potrivit www.imo.net/resources/calendar. Numărul de meteori pe oră pot fi văzuţi în noaptea de maxim, în condiţii ideale, de obicei, o zonă din afara oraşului este mai favorabilă, lumina artificială împiedicând vizibilitatea acestora.
Anul calendaristic începe cu luna ianuarie şi se încheie cu luna decembrie. 2019 are 365 de zile, luna februarie având 28 de zile.
Cele patru evenimente astronomice care marchează începutul celor patru anotimpuri în 2019 se produc la: 20 martie 23 h 58 m – echinocţiul de primăvară, la 21 iunie 18 h 54 m – solstiţiul de vară, la 23 septembrie 10 h 50 m – echinocţiul de toamnă, la 22 decembrie 06 h 32 m – solstiţiul de iarnă, potrivit Observatorului Astronomic Amiral Vasile Urseanu
