Experta României în grupul la nivel înalt care creionează strategia UE împotriva ştirilor false analizează în ultima sa carte – „#Fake News. Noua cursă a înarmării“ – impactul uriaş pe care îl are dezinformarea online în viaţa reală.
După Brexit şi şocul alegerii lui Donald Trump în funcţia de preşedinte al Statelor Unite, opinia publică a început să-şi pună tot mai mult şi mai des întrebări legate de impactul real pe care îl au în societate platformele digitale şi ştirile false („fake“) care circulă prin intermediul acestora. Totul a culminat cu audierea fondatorului Facebook, Mark Zuckerberg, în Congresul SUA, dar şi în Parlamentul European. Factorii politici par luaţi prin surprindere şi încearcă să înţeleagă ce se întâmplă, deşi dezinformarea, manipularea prin informaţie, este folosită de când lumea ca armă de război. Una dintre declaraţiile memorabile făcute de Zuckerberg la audierile din SUA este următoarea: „Este o cursă a înarmării!“. De la această afirmaţie s-a inspirat autoarea, Alina Bârgăoanu, în ultima sa carte, „#Fake News. Noua cursă a înarmării“, publicată la editura Evrika Publishing.
Decan al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA, prof.univ.dr. Alina Bârgăoanu este reprezentantul României în grupul la nivel înalt de la Bruxelles care creionează strategia Uniunii Europene în lupta cu dezinformarea online.
Fenomenul „Fake news“ (ştiri credibile, dar contrafăcute, total sau parţial false, distribuite online cu scopul de a dezinforma şi manipula) a devenit o reală problemă în statele UE, arată sondajele recente. Cea mai mare încredere în platformele online (canalul preferat de circulaţie al „fake news“) o au românii (59%). Iată de ce cartea Alinei Bârgăoanu devine o lectură aproape obligatorie pentru noi, românii. „Bătălia pentru agendă, pentru interpretare, pentru acapararea spaţiului simbolic, este mai acerbă decât oricând“, notează autoarea la un moment dat. Şi aceasta pentru că în epoca „post-adevărului“ nu mai contează faptele, ci ceea ce se spune despre ele. Este o confruntare între percepţii, reprezentări, interpretări ale faptelor. Conform Dicţionarului Oxford, post-adevărul defineşte o situaţie în care „faptele obiective au un rol mult mai mic în modelarea opiniei publice decât emoţiile şi credinţele personale“. Mediul virtual a devenit o lume în care fiecare luptă pentru impunerea propriei naraţiuni, a propriei versiuni despre realitate. Aceste naraţiuni pot modela opinii şi atitudini, uneori înainte să ne dăm seama, atunci când ştirile „fake“ circulă pe canale private, cum ar fi Facebook Messenger sau grupurile de WhatsApp.
„Fake news“ sunt „făcături“ credibile care ne manipulează
Autoarea traduce „fake news“ prin termenul de „făcături“. „Făcături, dar neapărat digitale. Cărora, prin caracterul lor neîntrerupt şi atotcuprinzător, începem să le dăm crezare. Sau, dacă vreţi, să le acceptăm“. Ea a identificat până acum nu mai puţin de 30 de nuanţe „fake“ (false, semifalse, semiadevărate, hiperpartizane, trunchiate, simplificatoare, irelevante etc).
Din cauza exploziei tehnologiei, ştirile „fake“ s-au extins şi spre zona conţinuturilor audio-vizuale. Voce şi imagini contrafăcute. Vă daţi seama ce panică ar stârni un „fake“ audio-vizual în care preşedintele unei mari puteri (SUA, Rusia) ordonă un atac nuclear? Asemenea tehnologii care permit falsificarea realităţii sunt relativ ieftine şi accesibile oricui.
„Fake news“ nu este însă un termen care să surprindă complexitatea fenomenului, de aceea Alina Bârgăoanu optează mai degrabă pentru termenul de „dezinformare 2.0“. Dezinformarea este un fenomen vechi de când lumea, noutatea este că acum se întâlneşte cu tehnologia. Explozia platformelor digitale a permis multiplicarea automată a informaţiei, confom unor algoritmi, la scară planetară. În cazul dezinformării, multiplicarea se face de multe ori cu ajutorul „bots“-ilor (web robots – roboţi virtuali, softuri care execută operaţiuni automat), imposibil de depistat în prezent.
Receptorii sunt acum supuşi unui adevărat bombardament informaţional, supraexpunerea la conţinuturi face ca atenţia lor să fie extrem de limitată.
De aceea, au fost dezvoltate strategii de captare a atenţiei şi de microtargetare. Axioma care spune că „non-comunicarea nu există“ este mai actuală ca oricând în ecosistemul digital. Amprenta noastră digitală se consolidează cu fiecare „click“, „like“ sau „share“. Comportamentul nostru digital poate fi monitorizat permanent la nivel de stat sau de companii private. Profilul nostru digital este apoi furnizat publicitarilor, putând fi exploatat atât comercial, cât şi civic sau politic. Platformele digitale permit o segmentare şi adaptare a mesajelor prin microtargetare, ceea ce le face extrem de eficiente.
Efecte: polarizare şi radicalizare, cu impact în viaţa reală
Cu o bibliografie solidă la activ, Alina Bârgăoanu ne vorbeşte despre fenomenele generate de comunicarea pe platformele online. Utilizatorii reţelelor de socializare intră în acele „echo chambers“ (camere de rezonanţă informaţională) – care desemnează un spaţiu comunicaţional închis, caracterizat de uniformitatea mesajelor şi opiniilor vehiculate, de discreditare a surselor alternative şi de amplificare a unui adevăr subiectiv şi a unui sistem de credinţe şi valori incontestabil în ochii membrilor. „Se produce o polarizare de grup în care oamenii care gândesc asemănător îşi validează reciproc punctele de vedere, până la radicalizare“, notează autoarea. Reţelele de socializare produc o „enclavizare“ politică, geografică şi digitală fără precedent; „taberele“ sunt ostile, „fiecare cu propriile naraţiuni, cu propriile perspective asupra lumii, cu propriile fapte“. Fiecare „newsfeed“ este unic, fiecare „tabără“ alege faptele care îi convin, faptele care confirmă părerile, preocupările şi angoasele preexistente, cele care confirmă naraţiunea dominantă, o consolidează şi o fac mai coerentă. Şi, mai ales, faptele care confirmă şi consolidează apartenenţa la tabăra respectivă. Vorbim, aşadar, despre un „bias“ al confirmării, concept împrumutat din psihologia socială, care spune că avem tendinţa să selectăm informaţiile şi argumentele care ne confirmă convingerile deja formate.
Dependenţa de tehnologia digitală naşte polarizare, radicalizare, duce la dispariţia intimităţii şi a anonimităţii. Fiecare activează într-o bulă informaţională care îl confirmă şi reconfirmă permanent. Atunci când bulele se ciocnesc, confruntarea devine explozivă. Autoarea mai notează că „revoluţia digitală reprezintă un cumul de metamorfoze care schimbă radical formele de organizare politică şi socială“. Confruntarea permanentă dintre „ierarhii“ şi „reţele“ urcă la un alt nivel o dată cu explozia platformelor online, spune Alina Bârgăoanu, citând o celebră teorie a istoricului englez Niall Ferguson.
Soluţia: educaţie digitală şi afectivă
O altă observaţie importantă a autoarei: raţiunea nu se viralizează, furia da! Majoritatea conţinuturilor se virealizează pe reţelele de socializare exploatând emoţiile noastre.
În timp ce raţiunea cere timp pentru procesarea informaţiilor, emoţiile creează un „shortcut“ care ocoleşte gândirea critică şi produce reacţii imediate.
Cum ne apărăm de fenomenul „fake news“? Prin promovarea grupurilor de „fact-checkers“ (care verifică realitatea factuală a informaţiilor prezentate, veridicitatea şi corectitudinea lor). Altă soluţie tehnică o reprezintă inteligenţa artificială, pe care o putem folosi pentru depistarea „bots“-ilor.
În fine, alt pachet de măsuri constă în folosirea unor indici de credibilitate pentru informaţiile care circulă „pe net“, dar şi alfabetizarea media, digitală şi tehnologică a utilizatorilor. La acestea se adaugă educaţia emoţională. „Scepticismul emoţional, gestionarea reacţiilor viscerale nu ar face rău“, notează autoarea.
O analiză critică şi echilibrată a conţinuturilor ne-ar face să evadăm din „Extremistan“, lumea virtuală pe care platformele digitale o creează prin polarizare şi radicalizare şi care are un impact uriaş în modelarea opiniilor şi atitudinilor din lumea reală.
