Ministerul Afacerilor Interne a pus în debatere publică modelul formularului de ordin provizoriu şi instrucţiunile prin care acesta poate fi obţinut, scrie Mediafax.
Proiectul formularului de ordin provizoriu cuprinde o serie de dispoziţii care stabilesc în mod concret structurile aflate în subordinea Ministerului Afacerilor Interne care pot interveni în cazurile de violenţă domestică şi, în acelaşi timp, pune în sarcina poliţiştilor obligaţia de a efectua o evaluare a riscului generat de faptele cu pricina.
În situaţia unui caz de violenţă domestică, poliţistul va urma să folosească un formular tip de evaluare a riscului în baza unei metodologii de utilizare a acestuia astfel încât, se arată în raportul proiectului, să fie stabilite criterii cât mai obiective pentru aprecierea gradului de risc asupra vieţii, integrităţii fizice ori libertăţii unei persoane, victimă a violenţei domestice, astfel încât să fie eliminat pe cât posibil subiectivismul inerent unui astfel de demers.
Formularul cuprinde mai multe întrebări printre care: „Agresorul/agresoarea a încercat vreodată să vă ucidă?; În urma acestui incident aţi suferit leziuni?; Agresorul/agresoarea are probleme cu consumul de alcool?;”, iar clasificarea riscului asupra victimei are două variante, respectiv există risc iminent sau nu există risc iminent.
Pentru ca ordinul de protecţie să poată fi emis, va trebui ca întrebările din formular să conducă la concluzia că există un risc iminent, iar, pentru aceasta, persoana vătămată va trebui să răspundă cu DA la întrebările „Agresorul/agresoarea a încercat vreodată să vă ucidă?” şi ” Vă este teamă de viitoare agresiuni sau violenţe asupra dumneavoastră sau a altor membrii de familie? ” sau cu DA în şase rânduri la întrebările aflate între punctele 8 şi 21 din chestionarul care cuprinde un total de 21 de întrebări.
Poliţiştii pot interveni în cazurile de violenţă domestică în baza unor sesizări venite din partea unor persoane care au participat într-un fel sau altul într-un eveniment cu violenţă sau ca urmare a sesizărilor venite din partea unor martori neimplicaţi, dar care au asistat la un episod de violenţă domestică. Totodată poliţiştii pot fi sesizaţi prin 112, în scris dar pot interveni şi sesizându-se din oficiu.
În cazul unei intervenţii care vizează o situaţie de violenţă domestică, poliţistul ajuns la faţa locului are obligaţia de a separa în primul rând victima de agresor, cere sprijinul echipelor medicale dacă situaţia o impune urmând ca ulterior cele două părţi implicate în conflict să fie informate despre măsurile care se vor impune prin ordinul de protecţie. În cazul în care concluziile trase în urma aplicării formularului de evaluare a riscului scot în evidenţă un pericol pentru viaţa unei persoane atunci poliţistul poate lua măsura de a aplica un ordin provizoriu de protecţie, chiar şi în lipsa acordului persoanei vătămate.
De remarcat faptul că, în cazul în care agresorul reclamă faptul că nu are un alt loc în care poate locui decât cel comun cu persoana agresată, poliţistul îl poate îndruma către centrele de persoane fără adăpost acolo unde poate locui pe timpul în care ordinul se află în vigoare. În momentul în care agresorului i se aduce la cunoştinţă faptul că este obligat să părăsească incinta unde a avut loc agresiunea, totodată i se oferă timpul necesar pentru a-şi lua asupra sa documentele de identitate, bani, medicamente sau alte bunuri de care are nevoie.
Conform aceluiaşi proiect, prevederile ordinului se aplică şi de către poliţiştii ce au calitatea de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare sesizaţi cu privire la existenţa unui act de violenţă domestică.
