Din cauza sărăciei, zeci de persoane spun, prin anunţuri postate pe internet, că îşi scot la vânzare un rinichi sau un lob de ficat, în schimbul unor sume mari de bani, informează Mediafax. În vreme ce unele site-uri sunt pline de mesaje, ONG-urile din sănătate şi Poliţia arată că încheierea tranzacţiei nu este atât de uşoară.
Iată cum sună câteva astfel de anunţuri, descoperite de Mediafax.
„Vând rinichi. 14 ani, perfect sănătoasă, non-alcoolică, nu consum droguri sau ţigări. Preţ:10,000 € negociabil”;
„Vând rinichi grupa sanguină B3 – Sunt un băiat în varstă de 20 de ani locuiesc în Cluj Napoca. Nu mă droghez. Nu beau alcool. Fumez ocazional. La cererea cumpărătorului mă deplasez şi în alte oraşe cu condiţia de a plăti cumpărătorul plata transportului. Sunt foarte hotărât să fac treaba asta altfel nu postam aşa ceva”;
„Vând foarte URGENT rinichi de grupa 0 pozitiv. Am mare nevoie de bani pentru a îmi rezolva toate datoriile. Nu beau alcool, fumez şi nu consum droguri. Preţul este de 8000 de euro negociabil”;
„Vând rinichi grupa 0 pozitiv, am 18 ani, nu mă droghez, beau foarte rar, fumez. Nu am avut nici o problema de sănătate până acum. Am mare nevoie de bani, aşa că rog şi ofer seriozitate maximă. Eu sunt în Portugalia, dar când îmi găsesc o persoană pentru a cumpără rinichiul vin în România. Preţul se discută. Ma puteţi suna la număr de telefon sau pe Whatsapp”;
„Am nevoie de bani şi aş vrea să îmi vând un rinichi. Nu fumez, nu beau, nu consum droguri. Stau în chirie şi am un copil. Nevasta nu munceşte este bolnavă. Şi nu pot face faţă. Salariul meu este 1500 lei. Şi am nevoie de bani”.
Pentru a afla cât de serioşi sunt cei care postează aceste mesaje, Mediafax a luat legătura cu minora în vârstă de 14 ani. „Este foarte serioasă oferta. O să vină un tutore cu mine, dar nu un părinte, altă rudă. Am făcut recent analize de sânge. Dacă vreţi, ne putem întâlni şi discutăm mai multe. Nu se pune problema de bani aici, aştept”, a spus minora. Întrebată de ce recurge la acest gest, pentru că este ilegal şi periculos, mai ales pentru că este atât de tânără, fata nu a ştiut să dea un răspuns concret.
Ce spune legea
În România, cadrul legislativ care reglementează aspectul infracţional al traficului de organe şi ţesuturi sau celule de origine umane este reprezentat de Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, unde sunt prevăzute şi sancţini în ceea ce priveşte comerţul cu organe. În ceea ce priveşte mediatizarea acestor anunţuri, articolul 156 Legea 95/2006 este cel care prevede sancţiunile.
„(1) Fapta persoanei de a dona organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în scopul obţinerii de foloase materiale, pentru sine ori pentru altul, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (3) Publicarea sau mediatizarea unor anunţuri privind donarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, donare ce ar fi efectuată în scopul obţinerii unor foloase materiale pentru sine ori pentru altul, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”, se arată în articolul de lege.
În acest context, însă, Poliţia Română a explicat că o sancţiune ar putea interveni numai dacă tranzacţia are loc.
„Precizăm că la nivelul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate nu există cazuistică privind traficul de persoane ori minori în scopul prelevării de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în accepţiunea legii, anume în care victima să fi fost constrânsă să doneze organe, ţesuturi sau celule. În mass media din România, dar şi în spaţiul virtual al internetului aparent există o „piaţă” de organe, sau cel puţin există oferte, însă prevederile legale sancţionează o astfel de acţiune doar dacă tranzacţia are efectiv loc, juridic vorbind despre o infracţiune calificată prin scop”, se arată într-un răspuns pentru Mediafax al reprezentanţilor Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR).
Pe de altă parte, cifrele de pe Agenţia Naţională de Transplant sunt îngrijorătoare şi nu e greu de imaginat faptul că un pacient ar face orice pentru o şansă la viaţă. Pe lista de aşteptare pentru un transplant, până la finele lunii decembrie 2017 se aflau persoane care au nevoie de rinichi (4.901), de ficat (477), de inimă (200), de plămâni (4) şi de pancreas (132). De asemenea, în timpul anului trecut, 33 de pacienţi aflaţi pe lista de aşteptare pentru un rinichi au murit, 25 – dintre cei care aşteptau un ficat, 11 – dintre cei care aşteptau inimă şi şase pentru pancreas. Mai mult decât atât, în decembrie tot anul trecut, 9.900 de pacienţi figurau ca fiind dializaţi. La polul opus se află cifrele ce reflectă operaţiile de transplant din 2017: cu organele prelevate de la donatori decedaţi, în anul 2017 s-au putut efectua 149 de operaţii de transplant de rinichi, 63 de ficat şi trei de inimă.
Lista de aşteptare este lungă şi pacienţii ar face orice pentru a procura organul de care au nevoie, însă, în răspunsul transmis de către IGPR, se precizează că, în ciuda faptului există anunţuri multe în mediul online, procedurile de transplant nu sunt atât de simplu de parcurs. „Trebuie spus că reglementările existente şi sistemul de evaluare şi control al procedurilor de transplant care operează în România, cât şi numărul mic de centre medicale şi specialişti în domeniu, personalităţi medicale ce nu sunt pretabile unor acţiuni criminale, sunt obstacole extrem de greu de trecut de indivizi sau organizaţii interesate de comerţul sau traficul de organe”, au precizat reprezentanţii Poliţiei Române.
De aceeaşi părere este şi Gheorghe Tache, reprezentantul Asociaţiei Transplantaţilor din România, care a precizat că nevoia îi determină pe oameni să anunţe că vor să îşi vândă organele. De aici, şi numărul mare de anunţuri, care arată naivitatea „vânzătorilor” ce consideră că procedurile sunt uşor de parcurs. Chiar şi în aceste condiţii, preşedintele Asociaţiei a mai spus că nu a auzit ca vreun pacient din cadrul instituţiei sale să fi apelat la astfel de metode, în primul rând din motive financiare.
La nivel de parchete, în ultimii doi ani, potrivit datelor de la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) transmise Mediafax, procurorii au avut de soluţionat speţe cu infracţiuni de trafic de organe după cum urmează: 2017 – 17 cauze de soluţionat, dintre care numai una s-a concretizat în trimitere în judecată, iar trei au fost clasate; 2018 – 12 cauze de soluţionat, dintre care la una s-a dispus trimiterea în judecată şi pentru patru s-a dispus clasare. Însă reprezentanţii CSM au precizat că date referitoare la prelevarea ilegală de ţesuturi şi organe nu sunt evidenţiate distinct în înregistrările privind activitatea parchetelor, ele fiind subsumate datelor statistice afetente obiectului statistic infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate (art. 381-384 NCP).
