Sărbătoarea Sfintei Treimi a fost așezată a doua zi după praznicul Pogorârii Sfântului Duh, când se descoperă oamenilor și a treia Persoană a Sfintei Treimi, Sfântul Duh, pentru a arăta că mântuirea oamenilor este lucrarea lui Dumnezeu, Unul după ființă, dar care are trei fețe – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Arhimandritul Ilie Cleopa spunea în volumul care reunește predici ținute la praznicele împărătești și la sfinții de peste an, că învățătura despre Sfânta Treime este greu de înțeles, dar este spre folosul nostru să înțelegem câte ceva. Și îl cita în acest sens pe Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Cunoștința Sfintei și celei de o ființă Treimi este sfințire și îndumnezeire pentru îngeri și pentru oameni”. Este absolut necesar să cunoaștem despre Sfânta Treime cât este cu putință omului. Dar oricât am învăța, nu-i destul căci nici îngerii, nici heruvimii, nici serafimii nu pot dogmatisi și teologhisi despre Preasfânta Treime, însă toți suntem datori să învățăm cât putem, arăta părintele Cleopa. Persoanele Sfintei Treimi sunt Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Tatăl este nenăscut și nu are cauză. El este izvorul celorlalte două persoane. Fiul este născut din Tatăl mai înainte de toți veci, precum se naște cuvântul din minte, iar Duhul Sfânt purcede din Tatăl și Se trimite în lume prin Fiul. O imagine a Sfintei Treimi suntem noi oamenii care avem minte, cuvânt și duh, căci suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Creștinul este și trebuie să fie permanent un locaș al Presfintei Treimi. Tatăl se sălășluiește mai ales în voința noastră. Iisus Hristos Cuvântul se odihnește în mintea noastră. Iar Duhul Sfânt, pe Care Îl primim la botez, se odihnește în inima noastră, arată părintele Ilie Cleopa. (sursa: vol. „Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an”, 1996).
