Un raport din 2014 privind situația transplantului avea concluzii devastatoare: alocarea organelor se face „la discreția personalităților în domeniul transplantului“. Raportul a fost ignorat de miniștrii Nicolaescu și Bănicioiu.
Un raport din 2014 al Corpului de Control al Ministerului Sănătăţii avea concluzii devastatoare privind modul în care decurgea activitatea de transplant în România. Raportul identifică probleme structurale majore precum alocarea haotică a organelor, lipsa monitorizării donatorilor vii şi a donatorilor în moarte cerebrală, lipsa personalului specializat. Raportul atrăgea atenţia că alocarea organelor pentru transplant se face „la discreţia personalităţilor în domeniul transplantului“. Multe dintre problemele semnalate în 2014 se regăsesc şi în raportul făcut acum o săptămână de Corpul de Control al Ministerului Sănătăţii.
Raportul din 2014 a fost realizat când ministru al sănătăţii era liberalul Eugen Nicolăescu. Ministrul a aprobat o rezoluţie pusă de un secretar de stat, care propunea ca ministerul să ia doar una dintre cele nouă măsuri propuse de Corpul de Control. Situaţia s-a perpetuat şi în mandatul de ministru al sănătăţii deţinut de PSD-istul Nicolae Bănicioiu.
Raportul din 2014 venea la câteva luni după scandalul privind transplantul de rinichi pentru actorul Alexandru Arşinel. Acesta a fost acuzat că a primit un rinichi „peste rând“, listele cu pacienţi care aşteptau un rinichi nou fiind ignorate de conducerea Agenţiei Naţionale a Transplantului.
Principalele deficienţe găsite în raportul din 2014
– Mai multe compartimente din Agenţia Naţională a Transplantului (ANT) erau nefuncţionale;
– Secretariatul ANT şi cel al Consiliului Ştiinţific nu au fost asigurate de nimeni;
– Consiliul Ştiinţific nu s-a întrunit într-un an decât de două ori, în ciuda prevederilor legale care cereau cel puţin o întâlnire pe lună;
– Consiliul Ştiinţific nu şi-a îndeplinit o mare parte din atribuţii, printre care unele esenţiale: elaborarea protocoalelor privind standardele de calitate, elaborarea de norme şi standarde şi instrucţiuni. Mai mult: la acel moment, Consiliul Ştiinţific nu stabilise criteriile de alocare a organelor ce urmau grefate (grefoane umane), adică aceeaşi problemă cu care activitatea de transplant se confruntă şi acum: lipsa criteriilor transparente şi previzibile pentru transplant;
– Neîndeplinirea obligaţiilor de către oficiile regionale ale ANT;
– Lipsa fişelor de post obligatorii pentru coordonatorii de transplant din spitalele autorizate, ceea ce ducea inclusiv la imposibilitatea tragerii la răspundere;
– Lipsa de monitorizare a riscurilor care afectează direct calitatea activităţii de transplant;
– Nerespectarea de către ANT a atribuţiilor de stabilire şi respectare a alocării organelor la nivel naţional;
– Nerespectarea de către ANT a atribuţiei de monitorizare a donatorilor vii şi a donatorilor aflaţi în moarte cerebrală;
– Probleme majore la acreditarea pentru transplant a mai multor spitale.
Câteva formulări extrem de dure din raportul din 2014, ignorate
Reţeaua de transplant funcţionează cu riscuri de organizare şi funcţionare cronice, care nu mai pot fi acceptate de conducerea Ministerului Sănătăţii.
Nu există o evidenţă clară şi nu au fost prezentate comisiei de control documente cu privire la trasabilitatea organelor, ţesuturilor sau celulelor prelevate şi transplantate. Alocarea grefoanelor umane se face în baza unor criterii improprii, neaprobate prin ordin al ministrului, fără a exista o transparenţă a acestei alocări, vizându-se în special o alocare pe baza unui criteriu teritorial şi la discreţia personalităţilor în domeniul transplantului care stabilesc unde se va efectua transplantul. Dosarele de acreditare a transplanturilor au fost întocmite fără respectarea prevederilor legale şi inspecţiile în vederea acreditării s-au realizat în baza unor dosare incomplete.
Raportul din 2014 face referire la alt raport similar din 2006 al aceluiaşi Corp de control, care avea concluzii la fel de dure.
