Marcată în fiecare an, la 30 august, Ziua internațională a victimelor disparițiilor forțate a fost declarată prin Rezoluția 65/209 din 21 decembrie 2010, a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, care și-a exprimat profunda îngrijorare, în special pentru creșterea fenomenului disparițiilor forțate sau involuntare în diferite regiuni ale lumii, ce presupune arestarea, detenția și răpirea de persoane împotriva voinței lor, dar și pentru un număr tot mai mare de rapoarte cu privire la hărțuirea, maltratarea și intimidarea martorilor sau a rudelor persoanelor date dispărute, consemnează site-ul oficial al Organizației Națiunilor Unite.
Prin aceeași rezoluție, Adunarea Națiunilor Unite a salutat și intrarea în vigoare a Convenției internaționale pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate, adoptată la 20 decembrie 2006. Până în prezent, 96 de state au semnat această convenție, iar 54 au ratificat-o.
Dispariția forțată a devenit o problemă globală și nu se limitează doar la o anumită regiune a lumii. După ce, în mare măsură, fenomenul a fost produs de dictaturile militare, în prezent este cauzat de situații complexe cauzate de conflicte interne, mai ales ca mijloc de represiune politică a adversarilor. Fenomenul de dispariție forțată a fost frecvent folosit ca o strategie pentru a răspândi teroare în societate. Sentimentul de insecuritate generat de această practică nu se limitează doar la rudele apropiate ale dispărutului, ci afectează și comunitățile și societatea din care acesta face parte.
ONU atrage atenția, cu prilejul acestei zile, în special asupra hărțuirii apărătorilor drepturilor omului, a rudelor victimelor, a martorilor și a avocaților acestora. Susține, de asemenea, necesitatea unei atenții speciale, care trebuie acordată anumitor grupuri de oameni deosebit de vulnerabili, precum copiii și persoanele cu handicap.
