„Am@r“ de Tatiana Jilavu
Editura Arves Craiova
Cartea de debut a Tatianei Jilavu stârneşte interes încă din titlul ei, iar copertele (reproduceri după picturi semnate de autoare) sunt şi ele inedite. Ca structură, volumul este împărţit în două „părţi“ distincte, literatură şi artă, cu o prefaţă de Viorel Pîrligras şi postfaţă de Vasile Buz. Pe parcursul a 240 de pagini, cititorului i se revelează un om cu toate sensibilităţile, bucuriile şi off-urile sale, rememorările fiind consemnate nu numai cu acurateţe, ci şi cu multe perle poetice, cu metafore. Finalul este… artistic sută la sută: sunt reproduse 42 de picturi ale artistului plastic Tatiana Jilavu, absolventă, înainte de 1990, a Liceului de Arte din Craiova şi stabilită, după revoluţie, în Belgia şi Spania (unde locuieşte şi în prezent).
Elocventă este prezentarea maestrului Vasile Buz, care i-a fost Tatianei Jilavu profesor la Liceul de Arte: „Lucrările sunt făcute cu dăruire şi talent artistic. Autoarea are câteva calităţi artistice deosebite: orice subiect pe care-l abordează pe şevalet îl „îmbracă“ într-o structură plastică frumoasă, bună. Şi este coloristă. Pe scurt, lucrările ei sunt de apreciat. Tania Jilavu are însă şi talent la scris, pe care nu îl ştiam din anii ei de liceu, l-am descoperit recent. Mi-a trimis misive din Spania şi m-a surprins prin calitatea şi acurateţea expresiei. Iar acum i-am citit aceste pagini de «jurnal» din carte. Textele ei nu sunt procese-verbale în care sunt consemnate amintiri, fapte, întâmplări, ci altceva. Felul cum construieşte fraza, cum o colorează, demonstrează că autoarea ştie să folosească epitetele, metaforele… În exprimarea ei se vede şi calitatea artistică a scriiturii“.
„Am@r“, o carte „pentru inimă“ – cum s-ar exprima autoarea, se deschide cu interviul pe care Tatiana Jilavu l-a acordat, în 2015, Gazetei de Sud şi în care, printre altele, spunea: „Deşi sunt stabilită în Europa din anii ’90, rădăcinile mele rămân veşnic româneşti, indiferent de faptul că am reuşit adaptarea şi m-am modelat după tradiţiile şi cerinţele altor ţări. Oltenia şi oltenii mei de suflet, părinţii, neamul, graiul şi tot ce-a însemnat copilărie, tinereţe, ACASĂ, m-au făcut să revin cu inima plină de fiecare dată în ţara mea. Dorul îl simţi cu adevărat doar departe, printre străini, indiferent cât de pufoasă e pâinea lor sau cât de civilizaţi ar fi aceştia“.
