Grecia paralizată, ciocniri violente în Atena, gaze lacrimogene, bombe incendiare și cocktailuri Molotov lansate în piața Syntagma, au fost titluri ale zilei de joi, 12 noiembrie 2015. Revoltă, abuzuri și amenințări ale Troikăi, faliment sau pierderea suveranității, datorie odioasă, ilegală și ilegitimă reprezintă strigătul Agorei și a unei întregi națiuni blocate și în derivă.
Subiectul central al presei internaționale de joi 12 noiembrie a tratat pe larg protestele de amploare din Grecia. Titlul simbolic dat de Deutsche Welle la primele ore ale dimineții – Grecii pornesc greva generală împotriva austerității – a suferit schimbări dramatice în timpul zilei.
Mass media globală a titrat: Grecia paralizată în timp ce guvernul Tsipras se confruntă cu prima grevă generală (Greek Reporter), Ciocnirile au izbucnit în timpul demonstrațiilor generate de greva generală din Grecia (Associated Press), Poliția a lansat gaze lacrimogene în timpul mitingului anti-austeritate în Atena (Reuters), Bombe incendiare și gaze lacrimogene la protestul grecesc (The Guardian), Gaze lacrimogene, cocktailuri Molotov în timpul mitingului de protest din Grecia (Reuters) și din nefericire lista poate continua…
Având în vedere interesul internațional asupra acestui dosar important al Europei, posibilele evoluții cu impact major asupra întregii Uniuni Europene, considerăm că trebuie să realizăm o prezentare alternativă și obiectivă a situației din Grecia.
Joi, greva generală inițiată de către cele două uniuni sindicale majore GSEE și ADEDY, a fost asumată atât de sectorul public și cel privat. Străzile din Grecia au fost invadate de personalul din administrație, transporturi, personalul medical, angajații muzeelor și siturilor arheologice care alături de avocați, jurnaliști, tineri, șomeri și pensionari și-au strigat nemulțumirile. Protestele au reușit să paralizeze Atena: transporturile au fost blocate, școlile publice, muzeele, siturile arheologice, farmaciile au fost închise și spitalele au funcționat numai în regim de urgență. Evoluția înregistrată a fost caracterizată de ciocniri violente între tineri și forțele de ordine, piața Syntagma cazând victimă unei adevărate ploi cu pietre, lansării de gaze lacrimogene și exploziilor cocktailurilor Molotov. Aceste imagini dramatice au marcat primele proteste de amploare împotriva guvernului Tsipras și coaliției Syriza-Anel, câștigătoarea alegeririlor generale din septembrie. Ineditul situației constă în organizarea acestor manifestații de către structuri asociate Syriza, greva generală ”Syriza contra Syriza” fiind astfel asumată de partidul de guvernământ.
Mesajul transmis de Syriza pentru organizarea manifestațiilor este unul extrem de dur și subliniază situația dramatică cu care Grecia se confruntă: ”lupta împotriva politicilor neoliberale extreme care se opun poporului nostru continuă cu și mai multă putere. Insistăm asupra respectării drepturilor noastre fundamentale, restaurării efective a acordurilor colective de muncă, prezervării naturii sociale și redistributive a securității sociale, protejării proprietarilor, asigurării salariilor și pensiilor, sănătății și educației pentru toți.”
Criza economică internațională și evoluția Greciei
La invitația profesorului Kostas Mavrias, Președintele Consiliului Științific al Parlamentului grec am avut ocazia să particip săptămâna trecută la conferința organizată în colaborare cu Asociația Internațională de Drept Constituțional pe tema revizuirii datoriei suverane a Greciei din perspectiva dreptului constituțional și internațional.
Sesiunile de lucru organizate începând cu data de 13 noiembrie au privit teme precum: Suveranitatea statală și datoria suverană în contextul crizei economice internaționale, tratatele internaționale de împrumut și protecția drepturilor omului, posibila existența a datoriilor ilegitime în contextul dreptului constituțional și internațional și nu în ultimul rând discuții pe tema cazului Greciei din perspectivă comparativă.
Evenimentele desfășurate la Atena, discuțiile și concluziile conferinței, precum și documentele puse la dispoziție de organizatori, ne permit să prezentăm o altă perspectivă a problematicii grecești. Vorbim aici despre impactul major al crizei economice asupra Greciei, negocieri dure, impuneri și posibile abuzuri asupra suveranității unui stat în Europa și nu în ultimul rând despre efectele dramatice asupra populației în urma aplicării măsurilor de austeritate.
Criza economică internațională din 2007-2008 a afectat major Europa și statele membre, confruntându-ne cu posibilitatea reală a insolvenței Uniunii Europene sau a unor state membre ale zonei Euro.
Analizând criza zonei Euro începută în anul 2008 putem identifica în fapt trei crize diferite, dar interconectate: criza bancară, criza datoriilor suverane și nu în ultimul rând criza macroeconomică și de recuperare/dezvoltare.
Criza datoriilor suverane în zona Euro a început în perioada imediat următoare colapsului sistemului bancar din Islanda, generând un efect direct de domino asupra Greciei, Irlandei, Portugaliei, Spaniei și Ciprului, state care s-au confruntat apoi cu creșterea la nivel critic a datoriei publice.
În ceea ce privește Grecia și evoluția datoriei suverane, putem discuta de multiple cauze care au avut efecte negative în mod direct. Avem în vedere: accederea la Uniunea Europeană în 1981 și mai apoi introducerea monedei unice Euro – având ca efect creșterea deficitului comercial și bugetar; lipsa unei decizii politice corecte și adoptarea unor măsuri urgente în 2004, an în care guvernul Karamanlis a descoperit cu stupoare că deficitul bugetar real era de 8,3% și nu 1,5% cât era prezentat și continuarea organizării jocurilor olimpice de Atena, ceea ce a presupus cheltuieli bugetare majore; impactul crizei din 2007-2008, ce a presupus între altele colapsul sistemului de colectare și apariția de noi găuri în bugetul Greciei; apariția riscului de intrare în incapacitate de plată a Greciei și declinul ratingului de credit de către agențiile internaționale Fitch, Standard and Poore și Moody în 2009; intervenția directă și condiționată a ”Troikăi” din 2010 (Comisia Europeană, Fondul Monetar Internațional și Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare) ce a impus un plan de redresare greșit și măsuri de austeritate ce au generat efecte negative și lista poate continua.
Datele statistice realizează o imagine clară asupra evenimentelor ce au marcat Grecia începând cu parcursul său european și creșterea constantă a nivelului deficitului bugetar și datoriei publice. Datoria suverană a Greciei a înregistrat o creștere majoră începând cu anul accederii la UE: de la un procent de 2,6% din produsul intern brut în 1980, crescând la 9% în 1981 și ajungând la 80% la sfârșitul anilor 80. Trendul crescător s-a menținut în perioada 1990-1993, perioadă marcată de instabilitate politică, stabilizându-se apoi la finalul anilor 90 în jurul a 110% din PIB. În 2007 anul în care criza economică a lovit, datoria externă se situa la 103% din PIB. Grecia a închis anul 2014 cu o datorie externă uriașă de 177,10% din PIB.
Datoria suverană. O nouă perspectivă asupra datoriei Greciei
În lumea specială și mult prea tehnică a dreptului internațional, datoria unui stat, datoria publică numită și suverană suportă multe atribute, care mai de care mai interesante și poate cel puțin curioase pentru un nespecialist. Astfel datoria publică a fost numită în fel și chip, amintind aici: ”odioasă”, ”ilegitimă, ”ilegală”, ”criminală”, ”nesustenabilă”, ”subjugată”, ”impusă” etc.
Pentru o informare completă considerăm că trebuie să dezvoltăm o serie de aspecte ce privesc evoluția și definirea unor concepte de bază asociate datoriei publice.
O scurtă incursiune în istorie: în anul 1863 Mexicul a refuzat în mod statutar să recunoască datoriile contractate în timpul Împăratului Maximillian și mai apoi, în 1898, Statele Unite care au câștigat suveranitatea asupra Cubei în urma războiului spaniol-american au refuzat să plătească parte din datoriile Cubei către Spania.
Am amintit aceste două episoade deoarece ele constitue precedentele ce au fundamentat conceptul de ”datorie odioasă”, concept dezvoltat în perioada interbelică de către reputatul jurist rus Alexander Nahun Sack. În anul 1929 Sack făcea următoarele precizări:
”… dacă o putere despotică contractează o datorie nu pentru nevoile și interesele Statului, ci pentru a consolida regimul său despotic, pentru a reprima propria populație ce luptă împotriva sa…această datorie este odioasă pentru Stat…Datoria nu este o obligație pentru națiune; este datoria regimului care a suportat-o și prin urmare este în sarcina acestei puteri.”
Datoria ilegitimă suportă o definiție mai dezvoltată în literatura de specialitate. Presupune între altele acordarea de către un creditor a unui împrumut ”rău” sau ”imprudent” unui stat aflat în dificultate, un împrumut care nu respectă dreptul național al statului respectiv sau dreptul internațional, este incorect, impropriu sau suportă obiecțiuni ori aduce atingere politicilor publice naționale. Interesant este că în astfel de cauze răspunderea cade în sarcina creditorului.
În ceea ce privește datoria ilegală lucrurile stau un pic mai simplu. Astfel, definiția datoriei ilegale presupune nerespectarea procedurilor și anumitor cerințe legale în perfectarea acordului ori poate presupune un comportament incorect sau abuziv al creditorului (mituire, coerciție, manifestarea unei influențe nejustificate), aceste contracte fiind considerate nule și neavenite conform principiilor generale ale dreptului contractelor.
Datoria nesustenabilă aduce însă în discuție atingerea gravă a capacității executivului, de a-și duce la îndeplinire obligațiile fundamentale în condițiile returnării unui credit contractat. Astfel guvernul nu va putea garanta și asigura nevoile de bază și satisfacerea drepturilor fundamentale ale cetățenilor săi (precum: apă, salubritate, locuință, sănătate, educație, etc.) sau va deteriora condițiile de viață ale populației ori vor pune în dificultate capacitatea de a investi în infrastructura publică și programele necesare dezvoltării sociale și economice.
Măsurile internaționale și programele de austeritate impuse Greciei de creditorii internaționali menite să reducă deficitul și datoria publică, din nefericire nu au avut rezultatele scontate. În fapt au condus la o situație dramatică, situație ce a afectat în mod clar economia Greciei și cetățenii săi, împingând economia Greciei în recesiune, cea mai lungă recesiune înregistrată în Europa pe timp de pace. Studiile demonstrează că situația Greciei este pe anumite segmente mult mai gravă decât situația în care s-au aflat Statele Unite în anii 30, în perioada Marii Crize.
La inițiativa și sub conducerea Președintei Senatului Greciei, Zoe Konstantopoulou, în data de 4 aprilie 2015 a fost creat Comitetul Adevărului asupra Datoriei Publice, comitet special al Parlamenului, având ca scop realizarea unei anchete proprii privind aspectele istorice, legale, sociale și economice asociate datoriei publice a Greciei și prezentarea publicului și comunității internaționale unei perspective reale privind evoluția sa.
Raportul preliminar oferit publicității în iunie anul curent, conține date esențiale și oferă o nouă perspectivă asupra datoriei Greciei contractate de la creditorii internaționalie (indiferent că ne referim la FMI, Banca Central Europeană, mecanismului europeam EFSF, împrumuturile bilaterale sau private). Raportul numește datoria suverană a Greciei odioasă, ilegitimă, ilegală și nesustenabilă.
Concluziile Raportului sunt clare în acest sens:
”Toate evidențele prezentate în Raport arată că Grecia nu numai că nu are posibilitatea de a plăti această datorie, dar de asemenea nu trebuie să plătească această datorie în primul rând și mai ales deoarece această datorie izvorâtă din aranjamentele Trokăi este o încălcare directă a drepturilor fundamentale ale rezidenților Greciei. În consecință am ajuns la concluzia că Grecia nu trebuie să plătească această datorie deoarece este ilegală, ilegitimă și odioasă”.
Efecte dramatice și situația reală a Greciei
Cele trei memorandumuri de înțelegere (2010, 2012 și august 2015) asociate acordurilor de creditare dintre Grecia și creditorii internaționali au condus la adoptarea unor măsuri critice de austeritate, rezultatele fiind recesiunea, contractarea economiei, creșterea sărăciei, polarizarea și excluziunea sociala și nu în ultimul rând restrângerea și încălcarea unor drepturi fundamentale.
Reformele și măsurile impuse pe piața muncii au condus la o creștere a șomajului de la 7,3% în 2008 la 24,6% în august anul curent, cu un maxim de 64,9% șomaj în rândul tinerilor înregistrat în mai 2013 și reducerea nivelului de salarizare cu peste 25% în sectorul public și 15% în sectorul privat.
Respectând prevederilor Programelor de Ajustare Economică (primul din mai 2010, a presupus reducerea cheltuielilor pentru sănătatea publică la 6% din PIB, cel de-al doilea din mai 2012 a vizat reducerea cheltuielilor cu spitalele cu 8%, pentru a da doar două exemple) sistemul de sănătate din Grecia a avut mult de suferit, înregistrând reduceri bugetare drastice, concedieri, închiderea spitalelor și clinicilor, creșterea nivelului de coplată sau scăderea numărului de asigurați susținuți de sistemul public. În anul curent sunt înregistrate 2,5 milioane persoane care nu au asigurare medicală.
Alte exemple evidente privesc dreptul la educație, afectat dramatic prin reducerea cheltuielilor publice pe acest segment ce au condus între altele la închiderea a 1053 de școli și fuziunea a 1933 numai în periada 2010-2012, concedieri ale personalului și reducerea salarizării profesorilor în medie cu 40%, sau anularea unor facilități de bază pentru elevi și studenți precum gratuitatea sau reducerea costurilor transportului în comun; dreptul la securitate socială ce a implicat reduceri privind pensiile, beneficiile șomerilor sau familiei (numai pensiile au fost reduse cu aprox. 40%, peste 45% din pensionarii Greciei trăind în prezent la limita sărăciei); dreptul la demnitate și la locuință, condițiile drastice ale programelor și măsurile adoptate de guvernul grec eliminând din start locuințele sociale,120.000 subvenții pentru închiriere sau facilitățile oferite persoanelor în vârstă. Datele sunt critice: în 2012 se înregistrau 142.000 de persoane lipsite de orice formă de încălzire sau în 2014 peste 500.000 de persoane fără adăpost, locuință nesigură sau inadecvată.
Evenimentele dramatice de săptămâna trecută au fost determinate de protestele de amploare ale unei întregi societăți în derivă, o societate care a considerat că a primit suficient sprijin extern, o societate care s-a manifestat plenar la referendumul din 5 iulie 2015 prin care a respins cu un vot majoritar noile propuneri înaintate de Troikă. Este unanim acceptat în Grecia că cel de-al treilea memorandum de înțelegere asociat ultimei creditări din august 2015 va înrăutăți și mai mult situația economică, va polariza și sărăci și mai mult populația.
Aceasta este cealaltă imagine a situației din Grecia, o realitate și o viziune alternativă strigată de vocea mută a străzii, a Agorei care mai puțin se face auzită…
Dragoş Troanță R. Turculeanu
