Sub titlul de mai sus, prestigiosul săptămânal francez „Le Point” , sub semnătură analistului politic (şi fost director al publicaţiei) Michel Colomès, susţine că, „acceptând jocul de-a coaliţia anti-Daesh, preşedintele turc a uitat să-i precizeze preşedintelui american că inamicul său nr. 1 rămân separatiştii kurzi…” Adevăratul obiectiv urmărit de Erdogan este ridicarea unui obstacol – prin crearea unei zone tampon în nordul Siriei, cu sprijin american – în calea joncţiunii regiunilor cu majoritate kurdă.
Aparentele angajamente şi bunăvoinţa manifestate de Erdogan în convorbirea telefonică pe care a avut-o acum o săptămâna cu Obama, scrie Michel Colmès, nu au creat iluzii pentru prea multă vreme. Dacă Turcia a demonstrat că se alătură coaliţiei pentru a merge să bombardeze forţele Statului Islamic, ea, practic, a lansat simultan raiduri aeriene împotriva celor care, totuşi, de la declanşarea conflictului, s-au dovedit a fi adversarii cei mai hotărâţi ai jihadiştilor (Daesh). Eroare strategică? Contradicţie politică? Nimic din toate astea, susţine analistul de la „Le Point”. Trupele kurde ale PKK (Partidul muncitorilor kurzi- n.r.) pe care avioanele F-16 ale Turciei le-au bombardat sunt calificate de comandamentul militar turc drept „obiective rebele”, la fel ca jihadiştii Statului Islamic. Ori, aici se află toată ambiguitatea târgului încheiat între preşedintele Statelor Unite şi omologul său turc. După atentatul de la Suruc din 20 iulie, soldat cu 32 morţi, Erdogan a lăsat impresia că acceptă să se alăture coaliţiei ţărilor care luptă împotriva Statului Islamic. Ceea ce a implicat permisiunea dată bombardierelor aviaţiei americane, graţie utilizării bazelor din Turcia, să se afle la doar 15 minute de zbor de obiectivele lor din Siria.
Înţelegerea Erdogan-Obama atrage după sine confiscarea unei părţi din teritoriul Siriei
O condiţie pusă de Ankara în schimbul alăturării la coaliţia anti-Daesh a fost ca Obama să accepte crearea unei zone tampon în nordul Siriei, de circa 100 km lungime şi 50 km lăţime. Avioanelor Turciei şi celor americane le-ar reveni misiunea de a securiza acest perimetru, permiţând astfel evitarea unui contact între frontiera turcă şi teritoriul cucerit de forţele Statului Islamic, dar şi crearea în zona respectivă a unor tabere pentru sutele de mii de refugiaţi sirieni care astăzi, prin prezenţa lor, pun probleme guvernului turc. Din nefericire, subliniază analistul de la „Le Point”, totul pare să indice că preşedintele Obama, acceptând târgul cu Erdogan a uitat câteva subtilităţi de ordin politic şi militar. În primul rând, este vorba de faptul că se are în vedere confiscarea de sub autoritatea lui Bashar al-Assad – oricât de mică şi controversată ar fi – o parte a teritoriului Siriei. Chiar dacă este evident că în acest moment Assad nu deţine controlul asupra spaţiului respectiv. În dreptul internaţional, ideea zonei tampon aşa cum o concepe Erdogan se cheamă „deposedare”, pentru care este necesar cel puţin un vot al ONU pentru ca această practic confiscare să devină legală. O a doua problemă, relevată de analistul mai sus amintit, nu este nici teoretică şi nici politică, ci de ordin militar. La ora actuală, reaminteşte Michel Colomès, zona tampon propusă este situată la nord-est de Alep şi se află sub controlul jihadiştilor. Cine oare va merge să recupereze – pe calea armelor – perimetrul respectiv „de excludere” ce include oraşul sfânt Dabiq? Despre trupe americane la sol nu se poate vorbi, de trupe ale Turciei nici atât. Va fi deci necesar sprijinul celor care lupta direct cu forţele Daesh, inclusiv al forţelor lui Bashar al-Assad. Dar singurii care într-adevăr înseamnă ceva sunt kurzii, de care Ankara nu vrea să audă. Mai sunt nişte forţe, spune analistul mai sus menţionat: militanţii islamişti ai grupării Al-Nostra, ce au legături cu Al-Qaida. Este soluţia potrivită?
O improbabilă zona tampon
Îşi imaginează cineva o posibilă prezenţa în nordul Siriei a trupelor Al-Qaida acţionând să-i alunge pe jihadişti cu ajutorul forţelor aeriene americane în vederea creării unei zone tampon pentru refugiaţii sirieni? Este de neimaginat ! Ori, cedând propunerilor lui Erdogan, relevă analistul de la „Le Point”, preşedintele Obama pare să se fi prins în această situaţie contradictorie. În plus, domnia sa şi i-a făcut duşmani pe kurzii din Siria, că şi pe cei din Turcia sau Irak care nu văd cu ochi buni crearea perimetrului securizat din nordul Siriei – un obstacol mult dorit de Erdogan în calea joncţiunii regiunilor cu majoritate kurdă. „Tocmai crearea acestui obstacol, conchide analistul de la , a fost adevăratul obiectiv vizat de Erdogan”.
___________________________________________________________________
Editor: Mariana Butnariu
