În centrul orașului Târgu Cărbunești, în imediata apropiere a primăriei, Muzeul „Tudor Arghezi“ își deschide porțile în fața fiecărui călător prin aceste locuri. O casă cu mai multe camere adăpostește din 2007, anul înființării instituției, obiecte personale ale poetului cu rădăcini gorjene. Tudor Arghezi nu a avut niciodată bucuria să viziteze locurile pe care le-a iubit așa de mult și de care era foarte mândru, după cum mărturisea fiica lui, Mitzura Arghezi, cea căreia i se datorează înființarea Muzeului din Târgu Cărbunești. A fost în Gorj și a trecut prin gara Târgu Cărbunești cu trenul, când din cauza pamfletului „Baroane“ a fost arestat și adus în lagărul de la Târgu Jiu, în 1943. A scris pentru Cărbunești mesajul: „Bine te-am găsit Cărbunești“, ce poate fi citit și astăzi odată ce ai intrat în casa ce recreează, grație obiectelor adunate între pereții imobilului, atmosfera încăperilor prin care și-a purtat pașii și a creat marele poet.
Legătura poetului cu meleagurile oltenești
Tudor Arghezi s-a născut pe 21 mai 1880 în București, după propria-i mărturisire „printr-o împrejurare de prăpășire oltenească“. Tatăl poetului, Nae Theodorescu, s-a născut la Craiova. Poetul își susține rădăcinile gorjene după bunicul său Tudor Cojocaru, care și-a schimbat numele în Theodor Cărbunescu.
Tudor Arghezi este pseudonimul lui Ion Theodorescu, poetul împrumutând numele de la bunicul său, iar Arghezi de la vechea denumire a râului Arghes – Argesis, pentru că împreună cu părinții a locuit și în județul Argeș. Așa cum singur mărturisea, și-a luat acest nume „pentru a se deosebi de mulțimea Theodoreștilor, pentru a ieși din anonimat“. Fiica sa, Mitzura Arghezi, menționa că „tata a căutat un nume care să zbârnâie“. Acest nume este ales de poet în 1900, dar a devenit oficial abia în 1956.
El și-a susținut întotdeauna obârșia gorjenească, spunând: „Mă îmbărbătează umbra lui Tudor Vladimirescu, precum și copaia (postava) din care îmi iese obârșia și în care tatăl meu a fost legănat cu piciorul bunicii mele“.
Așa cum spunea Bartolomeu Anania, „Tudor Arghezi a iubit ținuturile Gorjului până la idolatrizare, din ele și-a luat dalta și condeiul, forța și geniul pentru o operă care dăinuie peste timpuri“.
Poezia „Testament“ ce este așezată la loc de cinste în Muzeul din Târgu Cărbunești, alături de poza ce îl înfățișează pe poet așternându-și ideile pe o hârtie, cu o țigară în gură, vine să certifice încă o dată sentimentul de mândrie a originilor sale țărănești. „Ca să schimbăm, acum, întâia oară/ Sapa-n condei şi brazda-n calimară/Bătrânii au adunat, printre plăvani,/Sudoarea muncii sutelor de ani./Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte potrivite/…Făcui din zdrenţe muguri şi coroane./Veninul strâns l-am preschimbat în miere,/Lăsând întreagă dulcea lui putere/Am luat ocara, şi torcând uşure/Am pus-o când să-mbie, când să-njure“.
Pe urmele lui Tudor Arghezi
Trecem, rând pe rând, prin fiecare cameră. Pe pereții imobilului, zeci de fotografii îl înfățișează pe poet singur sau alături de fiica sa, Mitzura, cunoscutul personaj din poeziile pentru copii, Mițu. Ajungem și în camera în care este reconstituit biroul de lucru al poetului. Pe masa din lemn masiv stau așezate parcă în așteptarea sa ochelarii, o călimară cu cerneală, unul dintre tocurile de scris ale poetului, dar și scrumiera.
La masa aceea câte gânduri adunate în versuri nu s-au scris, de câte ori palmele transpirate de freamătul creației nu s-au sprijinit de colțurile ei, câte nopți lampa nu a revărsat lumină asupra foii de hârtie.
Stilouri înmuiate în călimările cu cerneală, ce se mai regăsesc și în vitrinele din preajma biroului, știu cu siguranță de câte ori au lăsat urme pe colile albe, constituindu-se „într-un nume adunat pe-o carte“, asemenea unei trepte pe care să pășim pentru a merge mai departe.
Pornim pe holurile mici pentru a descoperi camerele ce adăpostesc alte obiecte personale ale poetului, ale membrilor familiei sale.
Printre lucruri care au aparținut soției poetului, sticluțe de parfum, portofelul, pudriere, brățări, creioane de machiaj, obiecte din casă, râșnița, vase de lut, genți de voiaj, pe un perete îmbrăcat și el cu imagini din viața de familie, îl regăsim pe Zdreanță. Atrage atenția și altă imagine surprinsă de aparatul de fotografiat, ce înfățișează mormântul personajului principal din poezia cu același nume, ce are o placă memorială pe care stă scris: „Aici se odihnește Zdreanță, cel cu ochii de faianță“.
Ca o recunoștință adusă poetului cu rădăcini gorjene, la Târgu Cărbunești numele poetului a fost dat instituțiilor de învățământ și celor de cultură: Colegiul Național „Tudor Arghezi“, Biblioteca orășenească, muzeul, centrul cultural, toate cu același nume, tot astfel cum în fiecare an are loc Festivalul Internațional de Literatură „Tudor Arghezi“.
