Potrivit Convenţiei de la Montreal din 1999, compania aeriană germană trebuie să plătească 145.000 de euro pentru fiecare victimă, adică 22,7 milioane de dolari pentru toţi cei 144 pasageri. Familiile pot cere, însă, indemnizaţii mai mari dacă dovedesc în justiţie că Germanwings ştia de problemele de sănătate ale copilotului.
În nenumăratele emisiuni transmise de posturile franceze de televiziune în legătură cu catastrofa din Alpii francezi, s-a emis ipoteza – lansată de avocaţi de specialitate – potrivit căreia compania low-cost germană va trebui să plătească familiilor victimelor catastrofei aeriene indemnizaţii mult mai mari decât prevede o Convenţie de la Montreal din 1999, consacrată unor astfel de situaţii, dacă se va dovedi că respectiva companie ştia că pilotul Andreas Lubitz era „un factor de risc”. Germanwings va trebui, deci, să se apere de acuzaţia de neglijenţă după declaraţiile procurului de la Marsilia conform căreia copilotul avionului a blocat în mod voluntar, din interior, uşa cabinei de pilotaj pentru a împiedica revenirea comandantului de bord. Convenţia de la Montreal semnată la 28 mai 1999, care stipulează că o companie aeriană nu poate în principiu să se sustragă de la răspunderea pentru moartea unui pasager, limitează despăgubirea la 113.100 DST, moneda FMI (145.000 euro) per persoană, respectiv 22,7 milioane de dolari pentru cei 144 de pasageri ce s-au aflat la bordul avionului prăbuşit în mod voluntar de copilotul companiei germane. Dacă familiile victimelor vor dori sume mai mari, ele trebuie stabilite prin acţiuni în justiţie. Potrivit avocaţilor care reprezintă unele familii ale victimelor, demersuri în justiţie vor fi făcute împotriva Germanwigs şi pentru acuzaţia de a nu-l fi supus unui control serios pe copilotul Lubitz înainte de a se angaja şi în perioada în care a fost angajat.
Factor de risc
Potrivit lui Justin Green, asociat al cabinetului de avocatură Kreindler & Kreindler din New York, citat de „Les Echos”, ar fi justificată o cerere de despăgubiri mai mari din partea rudelor victimelor, dat fiind că pot reproşa totuşi că se autorizează rămânerea copilotului, singur, în cabina de pilotaj, chiar dacă legislaţia aeriană în vigoare prevede acest lucru, în anumite momente, foarte scurte. Ideea că un pilot poate ucide toţi pasagerii unui avion, pierzându-şi el însuşi viaţa, este ceva ce s-a mai produs în trecut, lucru ştiut de toată lumea”, a atras atenţia Justin Green, reamintind prăbuşirea unui avion al SilkAir în 1997, sau a avionului aparţinând companiei EgyptAir, în1999. Pentru a limita responsabilitatea ce-i revine, Germanwings va trebui să obţină constatarea că angajaţii şi agenţii săi nu s-au aflat în neregulă faţă de regulamentele de funcţionare şi că accidentul a fost cauzat „numai din cauza unei terţe părţi”, a spus Clive Garner, asociat la cabinetul de avocatură Irwin Mitchell din Londra. Ori, „având în vedere datele existente până acum, este puţin probabil că Germanwings să poată stabili o apărare în acest sens”, a subliniat avocatul londonez. Pentru pierderea avionului, societatea de asigurări germană Allianz a vărsat în urmă cu două zile o indemnizaţie de 6,5 milioane de dolari. Allianz este însă doar prima companie de asigurări, alături de ea figurau şi alte societăţi de asigurări între care şi cea americană AIG.
