Pe 27 decembrie, în a treia zi după Nașterea Domnului, creștinii ortodocși și greco catolicii îl prăznuiesc pe Sfântul Ștefan, cel „plin de duh sfânt și înțelepciune”. Se spune că Sfântul Ștefan este sărbătorit după Nașterea Domnului și Soborul Maicii Sale. A fost ucis cu pietre, devenind primul martir ucis pentru că mărturisise credinţa în Iisus.
Numele de „Ștefan”este de origine grecească, Stephanos, și înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cunună” (cu care erau încununați învingătorii). La noi în popor, formele curente au fost și sunt Ștefan și Ștefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fănel, Fănică, Fănița, Fana, Fănic. Destul de des se folosesc și diminutivele Ștefănel sau Ștefănița, mai rar Ștef(i).
Sfântul Ştefan a fost un diacon iudeu (evreu) din Ierusalim, potrivit Noului Testament. Acesta a fost primul martir creştin, condamnat la moarte de autorităţile iudaice din Ierusalim. Se spune că fost unul dintre cei şapte bărbaţi „plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune”, aleşi de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi.
Ştefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni şi care au asistat la faptele sale. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, Sfântul Ştefan a fost numit Arhidiacon. A intrat, astfel, foarte repede în atenţia fariseilor, care erau nemulţumiţi de faptul că predica în public învăţăturile lui Iisus.
