Restauratorii de picturi trebuie să respecte și tehnic, și artistic opera pe care o restaurează, fără a-și putea permite imixtiuni sau accese de personalitate. Cu un desăvârșit profesionalism, se supun acestei legi cu sfințenie. Își coboară în fiecare zi privirea pe pânza cojită de vremuri sau pe lemnul pictat pe care nu se mai văd decât două pete palide de culoare, încercând să recompună pictura trecutului. Să poți reînsufleți portrete degradate până aproape de uitare, să redai strălucirea unei picturi de altădată este un dar pe care restauratorii de la Muzeul de Artă din Craiova îl exploatează în fiecare zi în atelier.
I-am întâlnit la lucru pe Octavian Ciocșan, Mihail Nistor și Dardu Rizeanu, într-un cuvânt echipa de restauratori de la Palatul „Jean Mihail“, care se ocupă de ani buni să redea operelor de artă de pe pânză sau lemn imaginea de odinioară. Un miros înțepător de uleiuri, diluanți, tot felul de soluții îți indică faptul că ești pe tărâmul artiștilor, al artei. Patru picturi, trei pe lemn și una pe pânză, datând de la mijlocul secolului al XVII-lea, așteaptă să-și recapete strălucirea pentru a îmbrăca saloanele expoziționale ale muzeului.
De-a lungul anilor le-au trecut prin mână mii de lucrări ale celor unor pictori celebri, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Aman, Gheorghe Pătrașcu, Theodor Pallady, Eustațiu Stonescu, Henri Catargi și mulți alții. S-au aplecat de fiecare dată cu grijă, cu precizia chirurgului, pentru că orice tremur de mână poate provoca stricăciuni ireparabile. „Noi lucrăm împreună, ne consultăm, alegem calea mai bună. Suntem o echipă. Restaurarea are regulile ei ce trebuie respectate cu strictețe. Ai o responsabilitate enormă în tot ceea ce faci pentru că o lucrare este ca și sufletul omului. În momentul în care te apleci asupra ei trebuie să știi exact ce să faci. Nu mai poți repara nimic odată ce ai dat greș. Valoarea lucrărilor care ajung pe masa noastră este inestimabilă. Avem o mare responsabilitate“, precizează Octavian Ciocșan, restaurator la Muzeul de Artă.
Pasiunea pusă în slujba artei
Munca restauratorului nu este deloc ușoară, dar pasiunea pentru frumos care mocnește în sufletul său nu poate fi stinsă. Atelierul de restaurare îi este ca a doua casă, colegii sunt ca și membrii familiei.
Aici se simte cel mai bine, aici este în largul său, înconjurat de pânze, de uleiuri, de vopsele, pensule și tot felul de instrumente ale artei. Și atunci când isprăvește munca de restaurator se apleacă și asupra pânzelor albe. Pictorul și restauratorul se delimitează și coexistă în fiecare zi. Pictorul caută detașarea la ceas de seară, pentru ca restauratorul să deschidă ușa atelierului său în fiecare dimineață. „Restauratorul are o mare responsabilitate. Trebuie să cunoască toate tehnicile de pictură, stilurile. E vorba de știință. Pictorul se lasă în voia creației, a instinctului. Munca restauratorului e de zece ori mai grea decât cea a pictorului“, mărturisește Octavian Ciocșan. Și, totuși, la final, când culorile așteaptă să se usuce pe pânză sau lemn, pictorul și restauratorul se identifică, amândoi trăiesc bucuria reușitei. „După ce finalizez de restaurat un tablou, îmi place să mă uit la el, vreo două – trei zile. Să mă bucur de ce am făcut. Același sentiment îl trăiesc și în fața unei lucrări ce poartă semnătura mea“, recunoaște Dardu Rizeanu.
Și odată finalizată o lucrare, restauratorul se apleacă din nou asupra unei alte opere de artă. Timpul care s-a scurs a estompat culorile, detaliile lucrării, iar el trebuie să-i redea strălucirea. Și cu cât o pânză este mai dificil de restaurat cu atât satisfacția artistului este mai mare la final. „Am avut de restaurat o lucrare veche, de secol XVII. Era o lucrare spectaculoasă, care a pus probleme, ceea ce a făcut-o imposibil de uitat“, a declarat Octavian Ciocșan.
Nu e timp de pierdut, lucrările din atelier trebuie finalizate, căci alte răni ale pânzei trebuie tratate pentru ca acela care va trece pragul Muzeului de Artă să poată admira frumoasele piese de artă, care și-au recăpătat în atelierul restauratorului imaginea de odinioară.
