Pariori… genetici

Modul de a paria şi de a investi este determinat în parte de variaţiile genetice specifice, care reglează dopamina din creier, un neurotransmiţător asociat cu plăcerea şi căutarea câştigului, relatează www.science20.com. Cel puțin aceasta este concluzia unui studiu realizat de cercetătorii de la universităţile Berkeley (California) şi Urbana (Illinois). Pentru studiul lor, oamenii de știință au recrutat 217 studenţi de la Universitatea naţională din Singapore, care aveau o secvenţiere a genomului concentrată pe 700.000 de variaţii genetice. Autorii au urmărit mai ales 146 de variaţii, care implică 12 gene responsabile cu reglarea dopaminei.
Unele dintre aceste gene participă la reglarea acestui neurohormon în cortexul prefrontal, pe când celelalte îl reglează în striatum, structura nervoasă subcorticală situată sub corpul striat. Studenţii au fost rugaţi să joace un joc pe calculator împotriva unui adversar anonim, în timp ce creierul lor era scanat cu ajutorul unui tomograf RMN.
Cei care s-au dovedit cei mai buni cu privire la anticiparea mişcărilor adversarului şi la viteza de reacţie prezentau aceleaşi variaţii genetice în trei gene, care influenţează funcţiile dopaminei în anumite părţi ale cortexului prefrontal.
Participanţii care au excelat în privinţa învăţării din propriile greşeli au prezentat variaţii a două gene care acţionează mai ales asupra dopaminei din regiunea corpului striat cerebral.
De altfel, Ming Hsu, profesor de marketing la Universitatea Berkeley şi totodată unul dintre autorii noului studiu, a descoperit acum doi ani că atunci când oamenii iau parte la interacţiuni sociale competitive, precum pariurile, în principal sunt activate două zone din creier: cortexul prefrontal median, care este zona executivă a creierului, şi striatum, care gestionează motivaţia şi care joacă un rol crucial în învăţarea de a acumula recompense. „Dacă vă gândiţi la creier ca la un computer, acestea sunt zonele care iau inputuri, le procesează cu ajutorul unui algoritm şi le traduc în outputuri comportamentale“, explică cercetătorul. „Ce este cu adevărat interesant la aceste două zone cerebrale este faptul că amândouă sunt inervate de neuroni ce folosesc dopamina“, a mai spus el.
 „Rezultatele noastre consolidează rolul mecanismelor genetice ale dopaminei, pe baza unui larg evantai al proceselor de decizie“, sunt de părere autorii studiului. Aceștia consideră că prin intermediul acestui studiu există acum posibilitatea de a forma angajaţi care să gândească într-un mod mai strategic. De asemenea, aceste cercetări ar putea, în acelaşi timp, să contribuie la înţelegerea bolilor provocate de dereglări ale secreţiei de dopamină, cum ar fi schizofrenia, sau tulburări ale interacţiunii sociale, precum autismul.
Acest studiu este primul care stabileşte o legătură între genele specifice ale funcţionării dopaminei. Studiile precedente demonstraseră importanţa acestei substanţe pentru interacţiunile sociale.