Firmele care participă la mediere au avantajul că li se restituie în instanţă taxa de timbru plătită, potrivit legii. Mediatorii percep onorarii între 250 de lei şi 1.000 de euro pe şedinţă, de la ambele părţi. Deşi legea spune că prima şedinţă de informare la mediator este gratis, unii mediatori percep o taxă chiar şi pentru acest lucru. „E perfect legal“, spune un astfel de liber profesionist din Craiova.
În loc să se desfăşoare mai repede procesele în justiţie, legiuitorul a găsit o modalitate prin care o nouă categorie de liber-profesionişti – pe lângă avocaţi, notari, executori judecătoreşti sau practicieni în reorganizare şi lichidare – să câştige de pe seama litigiilor dintre partenerii de afaceri sau dintre persoanele fizice: mediatorii. În mod oficial, medierea a apărut din nevoia de a se scurta timpul în care se rezolvă anumite litigii în instanţă, dar numai practica va dovedi dacă părţile se înţeleg pe cale amiabilă (prin mediere) sau tot la instanţă se ajunge, într-un final, cu avantaje şi dezavantaje pentru persoanele implicate.
Medierea este reglementată printr-o lege din 2006, căreia i s-au adus ceva îmbunătăţiri în 2014 şi presupune ca două părţi aflate într-o stare conflictuală sau de neînţelegere să treacă pe la un mediator, înainte de a ajunge în instanţă, fiind posibil ca unii să se înţeleagă încă din faza medierii şi să nu mai fie nevoie de procese.
Pentru ce persoane este obligatorie medierea
De anul trecut, prima şedinţă a medierii este obligatorie pentru anumite categorii de persoane care apelează la instanţă. Dacă vreuna dintre părţile implicate refuză să participe la şedinţa de informare, ce precede medierea propriu-zisă, atunci mediatorul va informa instanţa. „În anumite cauze, părţile sunt obligate să participe la această şedinţă de informare, cu privire la avantajele medierii şi dacă nu respectă această obligaţie, în acele tipuri de cauze, vor fi sancţionate cu inaccesibilitatea cererii de chemare în judecată“, a precizat Constantin Adi Gavrilă, mediator din Craiova.
Este obligatoriu ca părţile să participe cel puţin la şedinţa de informare a medierii pentru cei care au litigii cu sume mai mici de 50.000 de lei, unde intră cele legate de protecţia consumatorului, litigiile de muncă, de alte acte civile: grăniţuire, dispute pe terenuri, divorţuri, partaje, custodia copiilor etc. De asemenea, nu este obligatoriu ca părţile să se prezinte la mediere în cauzele civile de peste 50.000 de lei, precum şi în cauzele penale.
Dar ce face, efectiv, mediatorul? El încearcă, prin negociere, să aducă la masa dialogului părţile, şi să le convingă că un proces ar fi de durată şi presupune timp, nervi, bani scoşi din buzunar etc. Eşecul sau succesul unei medieri nu depinde neapărat de un mediator. „Există posibilitatea ca între cele două părţi să existe un consens pentru a merge în instanţă şi ei refuză medierea“, a explicat mediatorul craiovean. Cel mai dificil lucru pentru cei care apelează la mediere este să se pună de acord ambele părţi să meargă la acelaşi mediator.
Nu este obligatoriu să se menţină acelaşi mediator pe durata procedurii. Dacă unul este foarte scump, atunci părţile pot opta pentru alt mediator, cu un onorariu mai „lumesc“. Părţile implicate pot să îşi schimbe mediatorul, pe parcursul procedurii, care se poate întinde în mai multe şedinţe de mediere, fiecare cu o durată între două şi patru ore.
Mediatorii percep onorarii de la ambele părţi aflate în litigiu
Onorariile luate de mediatori sunt percepute ambelor părţi care se prezintă la mediere, fie în mod egal, fie în alt mod pe care îl convin toţi cei implicaţi. „După 12 ani de mediere vă pot spune că în 90% dintre cazuri, părţile îşi împart în mod egal acest cost“, a mai declarat Gavrilă.
Mediatorii încasează de la 250 de lei pe şedinţă de la fiecare dintre părţile implicate într-un litigiu, până chiar şi la 500 – 1.000 de euro pe şedinţă, plătibili de către fiecare parte, în special în cauzele comerciale, unde documentaţia e stufoasă (un dosar de 500 de pagini trebuie lecturat, parcurs). În medie, firmelor li se cer între 500 şi 2.000 de lei pe şedinţă, la nivelul Craiovei, de fiecare. Onorarii de 1.000 de euro pe şedinţă sunt percepute în Capitală. Costul şedinţei de mediere depinde de la un mediator la altul. În general, este nevoie de două – trei şedinţe de mediere, iar în unele cazuri, de patru – cinci şedinţe. Este greu de demonstrat dacă un mediator trage de timp într-o speţă sau alta, doar pentru a percepe mai mulţi bani de la companiile aflate în diverse litigii. În Bănie, există 200-300 de mediatori, iar în toată ţara există 10.000 de mediatori.
„Este o profesie liberală şi nu există limite minimale sau maximale ale onorariului mediatorului, ci este vorba doar de nişte principii pe care Legea medierii ni le impune, atunci când vine vorba de onorariu. Şi spune aşa legea: onorariul trebuie să fie rezonabil şi să ţină cont de numărul de părţi implicate, deci de natura disputei“, a declarat Constantin Adi Gavrilă. De altfel, fiecare mediator îşi stabileşte onorariul în funcţie de cât îl costă pe el să organizeze acea mediere. Banii pot fi plătiţi fie pe toată perioada medierii (care poate să se întindă pe mai multe şedinţe), fie pe fiecare şedinţă de mediere, iar aceste date sunt stabilite de la început, prin contractul de mediere.
Avantajul medierii pentru firme: li se restituie taxa de timbru
Potrivit articolului 63 din Legea medierii, în cazul în care un conflict a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa va pronunţa, la cererea părţilor, o hotărâre, potrivit dispoziţiilor art. 271 din Codul de procedură civilă. Odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia.
În practică, firmele nu prea apelează la mediere, fie pentru că nu cunosc avantajele restituirii taxei de timbru, fie pentru că sunt speţe destul de complicate ce implică sume mari de bani ce decurg din relaţiile comerciale, şi nu speră la o înţelegere prin mediere. „Nu sunt foarte multe firmele care apelează la mediere, pentru că nu cunosc «găselniţa» taxei de timbru“, a explicat şi Luminiţa Trifan, avocat şi mediator din Craiova. Taxa de timbru este de 3% din valoarea pretenţiilor unei persoane în instanţă.
În cazul biroului de mediatori la care cei doi sunt parteneri se rezolvă prin mediere trei din patru cauze de natură civilă şi două din trei cauze pe comercial (litigii între firme).
Părţile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane pe parcursul medierii, în condiţiile stabilite de comun acord.
Gratis, dar… pe bani
Deşi prima şedinţă de mediere este gratuită, potrivit legii, unii mediatori au găsit diverse modalităţi de a percepe bani de la persoanele care participă la prima şedinţă de informare, bani ce sunt luaţi cu acte. „Noi nu percepem nici un ban la prima şedinţă de informare, dar există mediatori care percep, în mod legal, o sumă, pentru a-şi justifica acele cheltuieli pe care le fac, pentru a trimite prin Poştă documentele, pentru multiplicare, pentru alte astfel de servicii care costă. Legiuitorul a greşit pentru că nu a limitat aceste aspecte la o sumă anume, adică să spună «nu mai mult de 20 de lei» sau ceva de genul acesta“, a explicat Constantin Adi Gavrilă. Unii mediatori practică acea taxă de certificat de informare. Adică, pe certificatul de informare va scrie că s-a făcut cu titlu „gratuit“, dar mediatorul mai percepe bani (30 – 50 de lei sau chiar mai mult) pentru cheltuieli poştale, telefonie etc.
Alţi mediatori pot să fie tentaţi să nu taie chitanţă pentru suma percepută la prima şedinţă de informare, dar să ia banii. Acest aspect este ilegal şi nu trebuie tolerat de către părţile implicate în mediere, pentru că presupune venituri „la negru“ pentru respectivul mediator.
Aproape oricine are studii superioare poate fi mediator
Gavrilă (care şi formează mediatori pe piaţă) spune că un mediator trebuie să aibă două calităţi: să fie un bun negociator şi un bun meseriaş. Cerinţele legale pentru a deveni mediator nu implică neapărat ca aceşti liber-profesionişti să aibă studii juridice. Legea spune că un mediator trebuie să aibă studii superioare şi să aibă minimum trei ani vechime în muncă. Dintre cei aproape 300 de mediatori din Craiova, aproape 100 sunt activi.
Când este obligat mediatorul să restituie onorariul (în parte)
Potrivit art. 54 din Legea nr. 192/2006, „dacă, pe parcursul medierii, apare o situaţie de natură să afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului, acesta este obligat să o aducă la cunoştinţa părţilor, care vor decide asupra menţinerii sau denunţării contractului de mediere“. În acest caz, legea spune că mediatorul are dreptul să închidă procedura de mediere. În această situaţie, mediatorul este obligat să restituie onorariul, în parte, în condiţiile stabilite prin contractul de mediere.
Definiţia medierii
„Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor“, se arată chiar în primul articol din Legea nr. 192/2006 privind medierea.
