16.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitateCred în Craiova, capitală culturală europeană

Cred în Craiova, capitală culturală europeană

Născut în Băileşti, şcolit în Craiova, Marcel Iureş este unul dintre cei mai importanţi actori de teatru şi film. El s-a alăturat demersului Băniei în ceea ce priveşte desemnarea Craiovei capitală culturală europeană, considerând acest loc ca o ladă de zestre pe care n-a mai deschis-o nimeni de multă vreme. Printre altele, Iureş va patrona în Bănie un festival de film.

După spectacolul cu „O scrisoare pierdută“ de la Teatrul de Comedie din Bucureşti, în care Marcel Iureş (foto) a jucat un Caţavencu original şi plin de farmec, marele actor oltean a răspuns chestionarului GdS.
Ion Jianu: Marcel Iureş este, fără îndoială, superlativul absolut a ceea ce înseamnă ACTOR profesionist în prezent. De la această realitate vreau să începem acest interviu şi să vă întreb dacă, în cazul dumneavoastră, vocaţia creaţiei este un dar de la Dumnezeu sau şi multă muncă?
Marcel Iureş: Aţi început interviul cu o exagerare la adresa mea… E un exces! E cam patetic, iar eu fug ca de dracu’ de chestia asta. Vocaţia este un dar de la Dumnezeu, dar fără muncă se risipeşte totul ori rugineşte şi se transformă în altceva… Ca, de exemplu, în viciu, Doamne fereşte! E bine să fii precaut şi, în acelaşi timp, fidel cu această vocaţie. Dacă descoperi că îţi este bine aşa, cu harul ăsta, e în regulă, merge.
I.J.: Vi s-a întâmplat să refuzaţi vreun rol? Dacă da, de ce?
M.I.: Da, am refuzat destul de multe roluri. Nu mai ţin minte exact motivele, dar cred că ceva nu mi-a convenit: ori nu ştiam cum să fac respectivele roluri, ori altceva.
I.J.: Probabil că nu v-aţi înţeles, în unele cazuri, cu viziunea regizorului…
M.I.: O, nu. Păi, dacă nu îţi place un rol, nu apuci să lucrezi cu regizorul. Nu e cinstit.
I.J.: Ca actor este vreo experienţă pe care aţi vrea s-o repetaţi?
M.I.: Repet în permanenţă!
I.J.: Mă gândeam dacă aţi vrea să reluaţi un rol anume…
M.I.: A, asta-i altă poveste. Răspunsul la această întrebare: nu. Un actor merge pe drumul lui şi este foarte greu să refaci ceva din ceea ce ai jucat. Nu poţi să scrii acelaşi roman a doua oară, nu?
I.J.: Nu vi s-a întâmplat să reluaţi un rol (peste ani)?
M.I.: O singură dată: rolul Beckman din „Afară în faţa uşii“, piesă de Wolfgang Borchert, l-am jucat la Naţionalul din Cluj (prin 1979-1980) şi apoi, în 1991, la Bulandra, ambele spectacole în montarea aceluiaşi regizor, Mihai Măniuţiu. Asta s-a întâmplat însă la o vârstă acceptabilă.

„Nu mai cânt la pian…“

I.J.: Pe vremea când eraţi elev în Craiova şi locuiaţi pe Calea Bucureşti, aveaţi pian acasă. Mai cântaţi la pian?
M.I.: Din păcate, nu mai cânt la pian şi îmi lipseşte…
I.J.: Vi s-a propus, în urmă cu mulţi ani, să rămâneţi şi să jucaţi la Hollywood, dar aţi renunţat. Nu regretaţi acum?
M.I.: O, am mai vorbit despre acest subiect… Să vă răspund olteneşte: ce să regret, că nici nu mi-am pus în gând să rămân. Nu regret deloc! Mai ales că acum e simplu să ajungi la Hollywood: iei avionul şi te duci să lucrezi acolo. Oricum, nu e ca-n povestea „Tinereţe fără bătrâneţe“…
I.J.: Pe când o carte cu titlul „De la Băileşti la Hollywood şi… înapoi“?!
M.I.: Habar n-am. Poate s-o găsi cineva să scrie o asemenea carte, cine ştie.
I.J.: Anul trecut, aţi fost prin Oltenia natală şi v-aţi alăturat demersului Primăriei Craiova ca Bănia să devină capitală culturală europeană în 2021. Aţi anunţat şi oficial că vă veţi implica. Aţi stabilit un proiect anume de implicare?
M.I.: Am fost în Craiova nu numai în 2013, ci şi la începutul acestui an. Şi mă voi mai duce acolo… În privinţa Craiovei, capitală culturală europeană, sunt pentru! Am spus DA cu mare drag. Şi voi susţine acest proiect… Anul trecut, am fost invitat de doamna Olguţa Vasilescu la Primăria Craiova, mi-a făcut mare plăcere…

„Voi patrona
un festival de film
în Craiova“

I.J.: Din câte am înţeles, veţi patrona un festival de film la Craiova. Puteţi să oferiţi câteva amănunte despre acest festival?
M.I.: N-am cum să vorbesc, deoarece proiectul este încă în lucru. Este o idee foarte frumoasă şi, cum îi spuneam şi doamnei primar, oarecum problematică: în Craiova mai există doar două-trei săli de cinema. „Nici o problemă, alocăm bani, găsim soluţii…“, a explicat Domnia sa. Oricum, impresia care mi-a dat-o doamna Olguţa Vasilescu este aceea a unei „doamne de fier“, ca să zic aşa, care chiar vrea să facă cu orice preţ ceva pentru Craiova…
I.J.: Revenind la subiectul propriu-zis: prin ce credeţi că Bănia ar putea câştiga competiţia în faţa celorlalte oraşe contracandidate din România?
M.I.: Cred pur şi simplu! Nu vă pot da explicaţii. Este oraşul meu, unde m-am format, unde am învăţat carte şi cred că locul acela e ca o ladă de zestre pe care n-a mai deschis-o nimeni de multă vreme… Hai să facem o listă. Vorbim de Brâncuşi, de Ţuculescu, de Minulescu, de Sorescu… de meşteşuguri de care nu îşi mai aminteşte nimeni, de iarmaroace în care nu mai vine nimeni… Şi asta-i doar începutul listei. Există o Mitropolie acolo, cu un trecut fabulos şi, cred, cu un viitor pe măsură. Puse la un loc lucrurile astea, şi multe altele, cu fonduri fie europene, fie guvernamentale, cred că mişcarea înainte – şi, dacă vreţi, spuneţi-i competiţie – e obligatorie. Fireşte, îmi doresc să câştige oraşul meu, Craiova, dar oricare alt oraş ar fi desemnat capitală culturală europeană în 2021 – Cluj, Iaşi, Timişoara – ar avea doar de câştigat. Mersul ăsta de umăr la umăr între oraşele candidate pentru capitala europeană din 2021 va naşte ambiţii şi proiecte, va aduce foarte multe lucruri bune, mai ales că vor fi investite sume importante de bani pentru cultură.
I.J.: Într-un interviu de acum câţiva ani, pe care l-am citit pe net, am remarcat următoarea afirmaţie a omului Marcel Iureş: „Noi trăim în partea rea a libertăţii“. Şi aş vrea să vă întreb…
M.I.: O secundă, am zis eu aşa-ceva? Nu-mi amintesc. Cine ştie, oi fi zis, dar oricum cred că era într-un context anume… Cum să spun? Libertatea nu e rea niciodată. Atâta doar că, dacă nu ştii să umbli cu ea, se transformă într-o… bombă!
 
„Confundăm libertatea cu devălmăşia“

I.J.: Şi cum să facem să nu se transforme într-o bombă?
M.I.: Cred că ar trebui să ne trezim din confuzia în care suntem. Confundăm libertatea cu devălmăşia, cu hărmălia, cu „nu“ de dragul de a zice „nu“ sau, cum ar zice Caragiale, „sunt pentru contra“, fac ce vor „muşchii mei“ numai ca să arăt că-i încordez aşa, de dragul refuzului… Ai toate şansele să realizezi că libertatea are şi ceva tragic. Tragedia vine din faptul că, dacă ai apucat să spui că eşti liber, trebuie să faci dovada că eşti liber tot timpul, nu numai sâmbăta şi duminica. Din păcate, la noi libertatea se înţelege cam aşa: uite că fac ce vreau! Nu contează nici bunul-simţ, nici respectul… Despre ce vorbim?  
I.J.: Pe o stradă din centrul Craiovei, pe un perete se află postată o întrebare: „Ce se întâmplă cu noi?“. Întrebarea mea: încotro ne îndreptăm?
M.I.: Nu cred că ţine cineva busola, adică să ne indice un fel de punct cardinal. Ce să zic? Noi dăinuim pur şi simplu. Serios!
I.J.: Mai avem până la capătul tunelului!
M.I.: Nu, nu…că noi am fost într-un tunel. Şi acum stăm aşa, pe vatră. Şi zicem: Domn’e, care ai un foc? Dar pâine mai aveţi? Să ne-o împărţiţi la toţi… E şi ăsta un fel de a-l aştepta pe Hristos. Problema e că el nu vine când vrem noi.
I.J.: Cum se descurcă Teatrul ACT, pe care îl patronaţi de mai bine de 15 ani, în aceste vremuri de criză?
M.I.: Astea-s vremurile, astea le trăim. Păi, avem încotro?

Oltenii să rămână deştepţi

I.J.: Teatrul ACT nu a fost cu nici un spectacol în Bănie?
M.I.: Am fost cu un spectacol, „Ultima bandă a lui Krapp“, şi l-am jucat în sala mică a Naţionalului. Asta s-a întâmplat în urmă cu vreo şase ani. Însă, nu a fost un spectacol pentru public, ci într-un circuit închis. Era o chestiune controlată de un „corporate“ (sponsor, n.r.) şi care ne-a plătit să jucăm în diverse locuri din ţară. Dacă Teatrul ACT va fi invitat la Craiova, vom veni, desigur, cu drag. Mai ales că avem cu ce veni… Chiar avem cu ce!
I.J.: De ce fiul dumneavoastră, Alex, nu v-a călcat pe urme? Nu a vrut să se facă actor sau ce s-a întâmplat?
M.I.: Are o cu totul altă vocaţie. Este om de film, are un studio al lui, are un CV foarte bun şi, aş zice, slavă Domnului că nu s-a făcut actor!
I.J.: Un cuvânt de salut pentru oltenii dumneavoastră de acasă…
M.I.: Ce să le urez? Să-i ţie Dumnezeu… Şi să rămână deştepţi!

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS