Săptămâna şi scandalul în noul târg amenajat de autorităţile locale şi dat în folosinţă pe 23 septembrie. Amenajat este impropriu spus, pentru că, deşi inaugurat, se lucrează încă la realizarea reţelei de iluminat, iar comercianţii continuă să-şi ridice chioşcurile.
Dacă săptămânile trecute scandalul în Târgul Municipal Craiova de pe strada Caracal pornise de la comercianţii de haine second-hand, nemulţumiţi că îşi vindeau marfa stând cu apa până la gleznă şi în întuneric, vineri cei mai revoltaţi erau proprietarii de chioşcuri. Aceştia susţineau că au investit degeaba peste 10.000 de lei în construcţii (ridicarea chioşcurilor cădea în sarcina societăţilor, potrivit contractului încheiat cu SC Pieţe şi Târguri), cât timp condiţiile în care sunt nevoiţi să stea sunt sub orice critică. Din lipsa canalizării, la orice ploaie chioşcurile sunt inundate, iar pe aleile dintre ele trebuie să ai mare grijă când mergi, ca să nu te împiedici.
„În contractul pe care l-am semnat cu Pieţele avem numai obligaţii, dar drepturi deloc. Am ridicat chişcurile, am investit bani, iar ei ce condiţii ne oferă? Cică dacă nu ne convine să reziliem contractul! Păi îl reziliem, dar în ce condiţii? Dacă te duci să vorbeşti cu directorul (Cătălin Resceanu – n.r.), să-i explici, nu te bagă în seamă, spune că are treabă. O să facem o asociaţie toţi comercianţii, suntem aproape o sută de societăţi, şi o să-i dăm în judecată. Ăstea sunt condiţii?! Să zicem că renunţăm, dar cine vine aici?!“, susţine Marian Ochea. Acesta a mai menţionat că toate contractele cu SC Pieţe şi Târguri s-au semnat în alb, apoi toţi au fost trimişi la acelaşi notar pentru legalizare. „Poate este şi vina noastră că nu le-am citit cu atenţie, dar poate unii nu se pricep la legi. Notarul ar fi trebuit să explice ce drepturi, ce obligaţii sunt în acel contract, ca să înţeleagă fiecare mai bine, dar nu a scos un cuvânt“, a explicat Marian Ochea.
„Până şi directorul s-a împiedicat prin pietrele astea!“
Dintre doleanţele comercianţilor, două sunt stringente: betonarea spaţiilor dintre chioşcuri şi canalizarea. „Nici măcar aleile nu ni le-au făcut! Spuneţi şi dumneavoastră dacă un om invalid, o mamă cu un copil în cărucior, o persoană mai în vârstă poate să vină pe aici. Aveţi cuvântul meu că şi pe mine mă dor tălpile de la pietrele astea. Totul aici e făcut de noi, şi cimentul turnat. Dar apa de la ploaie nu are unde să se ducă, pentru că nu e canalizare. Ce facem, o scoatem cu bidoanele din chioşcuri? Şi canalizarea trebuie să o facem tot noi? Am băgat deja 10.000 de lei în construcţia chioşcului. Plătesc 450 de lei pe lună chirie, pentru 15 metri pătraţi, plus 78 de lei gunoiul, deşi noi nu aruncăm nici măcar o hârtie aici, că nu avem unde. Dar, dacă tot plătim şi am investit, măcar condiţii să avem“, a spus Vasile, comerciant în târg de peste 18 ani. „Domnul director Resceanu când a venit pe aici s-a împiedicat prin pietrele astea. Era să cadă de două ori, dar nu are de gând să facă ceva pentru a nu mai fi situaţia asta. Păi noi alei, noi burlane, noi canalizare, noi tot?! Şi ei ce mai fac!? Doar ştiu să ia chirie ca în centru, dar condiţiile sunt ca la ţară“, a adăugat supărată Irina Poenaru, o altă comerciantă.
În ceea ce priveşte curentul electric, oamenii spun că au fost nevoiţi să-l fure pentru a lucra la chioşcuri: „Au mers pe principiul «descurcaţi-vă cum puteţi»“. Până acum am furat curent ca să ne facem construcţiile, că nu aveam altceva ce să facem. Şi riscul era mare, că era umezeală pe jos. Acum au pus lacăt şi ne-au zis să ne luăm generatoare. Unii nu mai construiesc pentru că nu au curent, iar un generator este destul de scump“.
Blocaţi de o altă construcţie
„Bomboana pe colivă“, cum o consideră comercianţii cu chioşcuri, este însă construcţia care se face de-a latul tarabelor şi care îi obstrucţionează. Culmea este că există nişte ganguri care duc spre ei, dar prin acestea vizitatorii Târgului Municipal văd doar pereţii chioşcurilor, pentru că nu sunt construite să dea în alei. „Ne-au blocat şi faţa, au pus construcţiile astea de-a latul şi noi nu ne mai vedem. Iar culoarele de acces sunt făcute prost, încât nu ne vedem nici prin ele, se vede doar un perete şi atât. Nu cred că era aşa în proiect. De fapt, nici nu cred că există un proiect aici. Normal era să fi lăsat aleea până spre comerciaţii de haine second, să ne vedem şi noi. Toată lumea fuge de condiţiile astea. Dacă ştiam că e aşa, nu veneam nici dacă se construia pe banii lor“, mai spune Vasile, unul dintre cei mai vechi comercianţi din târg.
În timp ce acesta îşi spunea păsul, o vânzătoare de haine second-hand, aflată în trecere pe lângă chioşcuri, nu s-a abţinut să nu întrebe: „Pe voi cum dracu’ v-au pus aşa? Mai bine făceau gangurile astea în dreptul vostru. Noi, cei de la haine, nu vă vedem“.
Şi taxa de intrare în târg este considerată o problemă de comercianţi. „În plus, mai plătesc şi taxă de intrare, un leu pe zi. Ieri (joi – n.r.) am vândut doar un făraş cu doi lei şi un leu am dat la poartă. Ăsta nu mai e comerţ! Măcar să nu mai plătim taxă, dacă tot plătim chirie“, a spus Irina Poenaru.
