Deşi mulţi dintre noi avem tendinţa de a considera salata verde drept un aliment banal, nu aceeaşi atitudine o aveau şi vechii agipteni, pentru care această legumă avea o semnificaţie aparte, informează dailymail.co.uk.
Din câte se pare, pe atunci, o rudă îndepărtată a salatei romane (o varietate de salată cu frunze alungite) era văzută ca afrodiziac în Egiptul Antic, după cum a explicat recent un egiptolog.
Salima Ikram, de la American University of Cairo, susţine că imagini reprezentând salata pot fi observate pe mormintele ce datează din anii 2.000 î.e.n. Mai mult, salata pare să fie un simbol al zeului fertilităţii Min.
Zeul, care adesea este ilustrat având penisul erect, a fost descris drept „mai-marele iubirii“ într-un text din templul Edfu. Mai mult, egiptenii considerau că datorită salatelor putea Min să „realizeze neobosit actul sexual“.
Salata verde se consumă de milenii, iar versiunea ei „primitivă“ semăna cu salata romană pe care o consumăm astăzi. Totuşi, în Egiptul Antic, în jurul anului 2000 î.e.n. salata nu era un aperitiv, ci un afrodiziac, susţine profesorul Ikram, specializat în obiceiurile alimentare ale egiptenilor.
Mai mult, Ikram a explicat că, deşi rolul lui Min s-a schimbat de-a lungul a 3.000 de ani, asocierea lui cu salata s-a păstrat.
Legumă benefică
Deşi se presupune că prima ilustraţie care îl înfăţişează pe zeu alături de salată a fost realizată în anul 1980 î.e.n. în Capela Albă a lui Senusret, Ikram susţine s-ar putea să fi existat şi exemple mai vechi.
Un relief funerar din templul lui Ramses al III-lea ilustrează festivalul recoltei dedicat lui Min. O statuie a zeului este aşezată în centru, iar în spatele ei este ilustrată o precesiune de preoţi care ţin salate în mâini. De asemenea, uneori, zeul este ilustrat având o panglică roşie pe frunte, ca semn al energiei sale sexuale.
„Unul dintre motivele pentru care egiptenii asociau salata cu Min era acela că leguma creştea dreaptă şi înaltă, un simbol falic evident“, a declarat Ikram. Se credea că salata era sacră atât din cauza faptului că ea creştea dreaptă, cât şi ca urmare a lichidului lăptos care rezulta când era tăiată, un simbol fie al laptelui mamei, fie chiar al spermatozoizilor.
Însă, în loc ca egiptenii să fie interesaţi de frunzele salatei, ei culegeau seminţele florilor, pe care le utilizau cu scopul de a face din ele uleiuri naturale pe care le foloseau pentru gătit, în medicină sau chiar în procesul de mumificare. În prezent, în Egipt, leguma este utilizată ca remediu tradiţional pentru creşterea părului. Frunzele de salată au debutat ca aperitiv care stimula pofta de mâncare în jurul anului 85 î.e.n., la greci şi romani. Mai mult, se pare că în acea perioadă se recomanda consumul de frunze de salată chiar şi după masă, pentru a ajuta digestia.
