„Regele“ caricaturii, cum este catalogat maestrul Popa’S, a fost prieten cu Nicu Ceauşescu şi l-a vizitat pe acesta în închisoare în anul
în care a murit, 1996, prilej cu care Nicu a afirmat că ar fi fost iradiat de oficialităţile României de atunci.
Ştefan Popa Popa’S trăieşte destul de izolat în universul său, o casă frumoasă, cu grădină, din Timişoara, situată în faţa unui superb parc. Este înconjurat de câţiva colaboratori şi de soţia sa, Irina, „păzit“ de doi câini şi de o… pisică. Este îmbrăcat simplu, poartă un colan de aur masiv şi o brăţară deosebită. În acest univers, am avut privilegiul de a-l intervieva pe cel care a fost catalogat drept „o forţă a naturii“ (ziaristul francez Andre Bauer), Popa’S fiind singurul om mai rapid decât calculatorul cu patru secunde, el fiind atestat şi de Guinness Book. Popa’S a realizat în 2012 o lucrare unicat în lume: portretele tuturor papilor din istorie, o lucrare de pictură-compoziţie unicat, 263 de portrete.
Am văzut, în atelierul maestrului din Timişoara, această bijuterie, „PAPI E SANTI“, carte legată în piele şi care valorează 6.000 de euro. După ce mi-a arătat cartea, Popa’S, cu amărăciune în glas, mi-a spus: „Am fost invitatul Papei Benedict al XVI-lea la primul Drum al Crucii făcut în Coloseumul din Roma, dar presa din România nu a consemnat asta!“.
11 iunie, „borna“ 58
Ştefan Popa Popa’S s-a născut pe 11 iunie 1955, în Caransebeş (judeţul Caraş-Severin). Chestionându-l despre părinţi, acesta a precizat: „Mama este olteancă, iar tatăl este evreu, plecat din Cernăuţi la Iaşi. Faptul că m-am născut în Banat, în Caransebeş… aşa a vrut bunul Dumnezeu! Cum au ajuns părinţii mei în Caransebeş? Cred că au luat… trenul! Mama a ajuns, la un moment dat, directoarea Liceului «Traian Doda», iar tata era funcţionar undeva pe la primăria oraşului Caransebeş. Tata a terminat mai multe facultăţi şi nu ştiu atunci, când m-am născut eu, în 1955, ce anume profesa. Ştiu că i-a plăcut cel mai mult partea juridică şi după aceea, din câte am înţeles, a admirat foarte mult teologia“. I-am adresat sărbătoritului o întrebare: „Dintr-o olteancă şi un evreu a ieşit un… bănăţean! Trebuie însă să vă las pe dumneavoastră să decideţi ce sunteţi“. Popa’S a replicat: „Pentru că există foarte multă populaţie în jurul meu, eu zic că sunt om! Populaţie avem foarte multă în această ţară, dar puţini oameni. Eu fac parte din aceşti oameni… Am fost vizitat aici, la reşedinţa mea din Timişoara, unde facem acest interviu, de ambasadorul Olandei la Bucureşti, dl. Matthijs van Bonzel. Şi doamna Cristina, o columbiancă, soţia ambasadorului Olandei la Bucureşti, îmi spunea că se bucură să cunoască o personalitate ca mine… După vizită, am primit de la Ambasada Olandei din Bucureşti o scrisoare semnată de ambasadorul Matthijs van Bonzel, în care, printre altele, îmi mulţumea pentru întâlnirea plăcută avută la mine acasă, menţionând că «pentru mine şi pentru soţia mea a fost o onoare să vă cunoaştem, atât ca artist, cât şi ca om, în propriul dumneavoastră atelier din Timişoara. Vă mulţumim din suflet pentru portretele pe care le-aţi făcut soţiei mele, Cristina, fiului meu, Matthijs Jr., şi mie. Superbul tablou cu natură moartă făcut de dumneavoastră atârnă acum la loc de cinste în reşedinţa olandeză». Îmi dau seama mai mult că fac parte din elita mondială (…) De fapt, fac parte din foarte multe organizaţii de elită din lume care sunt de bun-simţ şi care au la bază marele arhitect al Universului, Dumnezeu“.
Vorbind despre apropierea de artă a maestrului Ştefan Popa Popa’S, ar fi de menţionat faptul că primele semne ale talentului său la desenat s-au manifestat precoce, în anii de grădiniţă de la Caransebeş, o educatoare de atunci afirmând că el nu se culca până când nu i se dădea un creion, cu care „mâzgălea“ cearceafurile şi feţele de masă de la grădiniţă. Popa’S: „Îmi aduc aminte de aceste episoade… Am fost întrebat deseori cine m-a descoperit. Păi, pe când aveam vreo trei ani, m-a descoperit mama. Într-o dimineaţă, mama a dat la o parte plapuma şi cearceaful de pe mine şi a observat că toate erau pictate! Şi aşa mi-a descoperit mama talentul meu de desenator. Primii paşi? Poate că i-am făcut în… cârje?! Nu a fost nimeni în jurul meu să-mi arate ceva, nu cred că ştiau atunci de această artă care se va numi peste ani desen satiric. Pe care, de fapt, eu l-am inventat (…) Mă întrebaţi dacă am moştenit vreo genă de la părinţi? Da, gena masculină de la tata!… Eu mă trag dintr-o familie de artişti. Sora şi mătuşa tatălui au fost actriţe la Teatrul Naţional din Iaşi“.
Mama – închisă, tatăl – sinucidere controversată
După anii petrecuţi în Caransebeş, Popa’S şi-a urmat părinţii în Drobeta Turnu Severin. Marele caricaturist explică: „Ştiţi cum a fost cu mine? Eram la Liceul de Arte Plastice din Turnu Severin, dar luam locul I la… matematică. Când am fost la clasa specială de matematică, luam locul I pe ţară la… pictură! Aşa a fost să fie. Spre deosebire de majoritatea artiştilor cărora nu le-a plăcut matematica, mie matematica mi-a ordonat viaţa. În perioada liceului de la Turnu Severin am făcut şi sport, mi-au plăcut atletismul şi handbalul. Şi chiar am făcut performanţă, dar a trebuit să renunţ deoarece nu puteam să le fac pe toate. Trebuie să renunţi la tot ca să faci ceva. Şi acel ceva a fost desenul“. După absolvirea liceului din Turnu Severin, el a intrat la Institutul Politehnic din Timişoara, iar ca inginer stagiar (după absolvire) a revenit, pentru puţin timp, tot în oraşul de pe malul Dunării, la Întreprinderea de Vagoane. După trei luni însă, prin intervenţia lui Corneliu Mănescu, pe atunci ambasadorul României la Paris, Popa’S s-a stabilit în Timişoara, ca angajat la Întreprinderea Electrotimiş. Peste ani, el a afirmat că ar fi crescut „în Drobeta Turnu Severin, un oraş anticultural“. Rugat să confirme autenticitatea acestei declaraţii, Popa’S a punctat: „Este adevărată declaraţia mea, aşa am spus. Mă refer la perioada de dinaintea primarului actual, Constantin Gheorghe. Americanii au dorit să vadă casa în care am locuit în Turnu Severin, iar cei din Turnu Severin au dărâmat-o. Ce să vă spun mai mult? În Turnu Severin fiind, mi-au arestat mama. I s-a înscenat un flagrant de luare de mită, în care banii de care era vorba în flagrant s-au găsit undeva într-un gard! Şi mama a făcut aproape trei ani de închisoare! Tatăl meu însă a avut un sfârşit cumplit: a fost găsit spânzurat în casă, în genunchi! Nu am auzit să se spânzure cineva în genunchi, eu zic că tata a fost ucis. Asta a fost în 24 aprilie 1980. Tatăl meu lucra în port, la Turnu Severin, şi a avut astfel posibilitatea să trimită scrisori la Radio Europa Liberă. El era dizident. Când Ceauşescu venea în vizită, era obligat să nu părăsească domiciliul“.
Prietenia cu Nicu Ceauşescu
În anii 80, „regele“ caricaturii l-a cunoscut, la Snagov, pe Nicu Ceauşescu, şi de atunci între cei doi, conform declaraţiilor lui Popa’S, s-a stabilit o relaţie de prietenie: „Prin 1983, eram în aeroport, la Bucureşti, fusesem în străinătate pentru a-mi ridica un premiu. Un scriitor m-a luat din aeroport şi m-a dus la Vila 24 de la Snagov, unde era Nicu Ceauşescu. I-am arătat câteva trofee şi distincţii pe care le-am primit în străinătate, i-am făcut şi un portret. I-a plăcut. Aşa l-am cunoscut… Am plecat într-o altă capitală europeană, pentru un alt premiu, şi la revenire m-am dus iarăşi la Snagov, la Nicu. De atunci am rămas în relaţii de prietenie. Am multe amintiri inedite legate de Nicu, am avut o relaţie specială… M-a vizitat chiar la locul de muncă din Timişoara, Electrotimiş“.
În anul când Nicu a murit, 1996, Popa’S l-a vizitat pe acesta în închisoare. Despre această ultimă întâlnire cu Nicu Ceauşescu, Popa’S a spus: „Deşi era bolnav, deşi nu avea voie să bea, a fost dorinţa lui să-i aduc, în închisoare, o sticlă de whisky. Era bolnav, dar era perfect conştient. La un moment dat, mi-a spus că cei care conduceau ţara în acel moment (1996) îl urăsc şi le-ar fi frică de el. Mi-a spus şi un nume, dar nu pot să-l spun deoarece nu foloseşte la nimic. Şi mi-a spus că a fost iradiat! Mai ştiu şi amănuntul că după Revoluţie s-au pus în apropierea sa patru roci care conţineau uraniu radioactiv şi plutoniu… Aş vrea să adaug ceva important: Nicu Ceauşescu nu a fost niciodată şi nici nu a demonstrat că a fost un om rău. Poate că puţin, când bea, sărea calul. Repet, nu era un om cu energie negativă. Asta vreau neapărat să consemnaţi…“.
Interviul cu maestrul Popa’S poate fi ascultat la Radio Sud (97,4 FM), în emisiunea „Interviuri pentru eternitate“ de sâmbătă, 8 iunie, începând cu ora 16.00, şi, în reluare, duminică, 9 iunie, la aceeaşi oră.
