Doi tineri din Craiova au dezvoltat o mică afacere de familie reparând încălţăminte. O meserie veche, pe care mulţi tineri din ziua de azi nu o mai agreează. Familia Bonciog ne dă adevărate lecţii de economie şi de marketing, arătând că micul întreprinzător local este important pentru o întreagă comunitate.
Într-o gheretă de pe strada Horia (în zona Rotonda, pe lângă magazinul Tera), Felix Bonciog practică meseria de cizmar de mai bine de 12 ani, împreună cu soţia sa, Vali. Mă aşteptam ca de după tejghea, un bătrânel să ridice capul de sub ochelarii prăfuiţi. Dar meşterul din faţa mea este un tânăr de 38 de ani, foarte preocupat de ceea ce face, şi care ţine în mână un modern aparat specific meseriei. Zâmbind, omul mă întâmpină cu două glume: „În timpul zilei, eu şi soţia mea suntem colegi de serviciu. Fiecare zi e diferită în micul nostru atelier. Într-o zi intră un client cu o comandă specială, în altă zi intră un redactor pentru un interviu…“. În rafturi, zeci de perechi de pantofi şi cizme reparate de cei doi îşi aşteaptă proprietarii. În spatele tânărului, pe perete, se găsesc mai multe poze cu cei doi copii ai soţilor Bonciog, Ştefan şi Mihai, de care părinţii sunt foarte mândri. „Meseria mea este de vârsta copilului cel mare. Am început acum 12 ani, de nevoie. După aceea a început şi să-mi placă, văzând că oamenii sunt mulţumiţi de ceea ce fac eu. Şi aşa am rămas eu în breaslă, împreună cu soţia. Povestea noastră este diferită de a altora, pentru că noi am pornit de la zero. Am terminat Liceul Auto, am lucrat la Daewoo, apoi m-am ocupat de marochinărie, făceam distribuţie de materiale. M-am gândit să fac cizmărie pentru că aveam o oarecare tradiţie: bunicul meu a fost fondatorul Cooperativei de Artă «Încălţămintea» de pe vremuri“, a început istorisirea meşteşugarul craiovean. Au învăţat meserie tot de la un craiovean, Virgil Bălaşa, iar în primii ani de activitate dădeau fuga la atelierul acestuia ori de câte ori întâmpinau o problemă nouă.
Plini de şarm, tinerii spun că i-a salvat faptul că spaţiul în care activează este proprietate personală. „Asta ne-a salvat, faptul că avem spaţiul nostru. Altfel nu rezistam. În primii doi ani ne-a fost foarte greu, până când ne-au cunoscut clienţii“, povesteşte Vali Bonciog, soţia lui Felix.
Principiu de marketing: „Calitatea ne recomandă!“
Tânărul antreprenor spune că a început să se adapteze situaţiilor de azi: „Am căutat întâi să dovedim că oferim calitate. Principalul principiu de marketing după care ne ghidăm este acela că trebuie să ne recomande clientul şi la alţii“. „Avem cei mai mulţi clienţi din Craiova în branşa noastră. Lucrăm numai cu materiale din import, din Germania (soluţiile de lipit, părţi din pingele, flecuri), Olanda sau chiar America (flecurile pentru încălţămintea de damă). Omul alege meseriaşul, iar noi alegem materialele“, a spus Felix Bonciog. Meşterii cizmari ţin foarte mult la calitate. Ei consideră că mulţi clienţi pot face comparaţie între lucrările altora şi ale lor, între materialele folosite etc. Întreprinzătorii noştri au făcut un experiment: au montat la un pantof al unei doamne un flec de calitate, iar la celălalt pantof – unul de proastă calitate. În timp, flecul prost a fost schimbat de patru ori până când s-a tocit cel bun. Desigur, preţul este altul pentru materiale de calitate. O pereche de flecuri bune ajunge la 10 lei, „dar omul nu se întoarce în atelier după o lună-două să le schimbe din nou“. Doar doi meseriaşi din România folosesc flecuri de provenienţă americană, susţine bărbatul.
Lecţia de economie…
Familia Bonciog intenţionează să dezvolte o franşiză de ateliere pentru reparaţia încălţămintei. Primul astfel de atelier va fi inaugurat anul acesta, în Sibiu. Micul antreprenor craiovean spune că poate avea un singur angajat în atelier, din motive de eficienţă. Bărbatul citeşte fluxurile de ştiri economice, se pune la punct cu noutăţile din lumea afacerilor. „În economia de piaţă trebuie eficienţă maximă. Înainte, atelierele erau structurate pe un număr mare de personal. Acum, productivitatea pe un lucrător trebuie să fie maximă“, este de părere Felix Bonciog. Meseriaşul explică faptul că pentru a atrage şi menţine clienţii care vin cu încălţămintea la reparat trebuie îmbinate trei lucruri: „În primul rând, este foarte important modul cum ne prezentăm noi. În al doilea rând, omului trebuie să-i placă ceea ce ai făcut, adică încălţămintea trebuie să arate bine după ce a fost reparată. În al treilea rând, reparaţia trebuie să fie durabilă, astfel ca oamenii să vină la din nou la tine şi să te recomande şi altora. Pur şi simplu, noi considerăm că am reinventat cizmăria“.
„Meseria asta îmbătrâneşte“
Marea durere a meşterului este faptul că nu mai există şcoli de arte şi meserii, care să scoată adevăraţii specialişti în diverse meserii de care încă este nevoie. „Meseria asta îmbătrâneşte, în sensul că nu mai vine tineret din urmă care să vrea să facă reparaţii de încălţăminte. În primul rând trebuie să înveţi pe cineva, dar foarte greu găseşti ucenici care să fie calificaţi sau pe care să-i califici la locul de muncă. În şcoli trebuie să-i înveţe să facă şi practică“, este de părere meseriaşul. Acesta susţine că nu se vede făcând altceva peste ani, iar mica întreprindere individuală este singurul venit al familiei sale.
Repară încălţămintea Ansamblului „Maria Tănase“
Cei mai de seamă clienţi ai tinerilor cizmari sunt membrii Ansamblului „Maria Tănase“, care îşi repară de zece ani încălţările speciale de dans la atelierul soţilor Bonciog. „Le-am făcut o lucrare acum zece ani şi au fost mulţumiţi, iar de atunci numai la noi repară încălţările“, povesteşte bărbatul. În micul atelier de încălţăminte de pe strada Horia au intrat clienţi din Germania, Franţa şi chiar din alte judeţe din Oltenia.
