Există un zumzet permanent în viața politică românească

Luni, 09 Ianuarie 2012 - 20:06

Versiunea pentru tiparire
Marimea textului:

Cunoscutul politolog ÅŸi istoric american de origine română, Vladimir Tismăneanu, a răspuns la începutul acestui an, prin e-mail, întrebărilor GdS.

 - Domnule Tismăneanu, la mai bine de cinci ani de la publicarea Raportului Tismăneanu, ce vă reproÅŸaÅ£i? Vă reproÅŸaÅ£i câte ceva din... reproÅŸurile altora, printre care ÅŸi acela că n-aÅ£i fi un intelectual public independent?
- Sunt profesor într-o mare universitate de cercetare americană, am studiat totalitarismele veacului al XX-lea vreme de decenii, am fost poate primul cercetător care a intrat în atât de atent păzita Arhivă a CC al PCR pentru a scrie cartea mea „Stalinism pentru eternitate“. Nu fac parte din nici un partid, nici în Statele Unite, nici în România. Am fost, rămân ÅŸi voi rămâne un intelectual critic. Nu-mi reproÅŸez aÅŸadar vreun partizanat dictat de interese personale ori de pasiuni ideologice. Dar cred că adevărul trebuie cunoscut, indiferent de diversele animozităţi pe care le poate genera rostirea sa. O gânditoare politică germană spunea că tăcerea are efecte distructive. Anticomunismul este la fel de legitim ÅŸi necesar din perspectiva morală precum antifascismul. Comisia pe care am condus-o a inclus personalităţi independente, de la Monica Lovinescu, Virgil Ierunca la Nicolae Manolescu ÅŸi Alexandru Zub. Am împărtăşit cu toÅ£ii valorile liberalismului civic, ceea ce a asigurat coerenÅ£a perspectivei filosofice a Raportului Final, un document ÅŸtiinÅ£ific asumat de toÅ£i membrii Comisiei PrezidenÅ£iale în spiritul ÅŸi în metoda sa. Îmi reproÅŸez că am dat uneori prea mare importanţă unor atacuri imunde, născute din invidie, resentiment ÅŸi ură. Dar nu am pierdut nici un moment din vedere că a existat o masă critică în favoarea condamnării regimului criminal ÅŸi ilegitim.

- Ce vă consideraÅ£i a fi - politolog sau/ÅŸi istoric? American sau/ÅŸi român?
- American de origine română. Cele două identităţi se întrepătrund. Scriu atât în engleză, cât ÅŸi în română. Nu mă pot traduce singur, am încercat ÅŸi nu am izbutit. Ajung, de fapt, să scriu un text complet nou.

-  Nu trăiÅ£i în România, dar când v-am cunoscut la Washington (în 2006) eraÅ£i foarte bine pus la punct cu tot ce se întâmpla în România, probabil ca ÅŸi acum. De ce atunci când v-am solicitat acest interviu mi-aÅ£i sugerat că ar fi mai bine să nu vă întreb despre situaÅ£ia politică din România? Întrebarea mea era una normală: cum se vede de la Washington agitaÅ£ia din politica de la BucureÅŸti?
- Există un zumzet permanent în viaÈ›a politică românească, se fac ÅŸi se refac alianÅ£e, principiile sunt adeseori invocate ÅŸi prea puÅ£in practicate, nu este uÅŸor să iei pulsul acestor dinamici nu odată accidentate. Mai ales dacă trăieÅŸti la mii de kilometri depărtare ÅŸi nu ai timp să citeÅŸti ziarele româneÅŸti în chip cotidian. Dar mă pronunÅ£ în articolele mele în legătură cu unele chestiuni ce Å£in de cultura politică a democraÅ£iei româneÅŸti. Sunt specialist în politici comparate, pot vedea similitudinile ÅŸi diferenÅ£ele dintre ceea ce se petrece în România ÅŸi situaÅ£iile din alte state postcomuniste. Când se aduc acuzaÅ£ii preÅŸedintelui ţării că ar fi instituit o dictatură, îmi spun părerea de specialist în totalitarism ÅŸi autoritarism, arăt că este o afirmaÅ£ie propagandistică fără legătură cu adevărul factual.

- CredeÅ£i că în România criza s-a (mai) atenuat?
- România nu este o insulă izolată. La ceasul istoric al globalizării, criza este ÅŸi ea un fenomen global. Dar nu particip la concertul unei panici născute din ignoranţă ÅŸi din debusolare. Recunosc că nu mă las copleÅŸit de „declinismul“ ÅŸi „crizismul“ la modă. Prefer cărÅ£ile solide, documentate, analizele oneste ÅŸi raÅ£ionale. Nu cred că valorile liberale sunt pe ducă, nu sunt câtuÅŸi de puÅ£in convins că trăim amurgul lor. Mă mefiez de pesimismul neo-spenglerian ÅŸi de alte scenarii apocaliptice. Nu cred că Marx are răspunsuri la provocările timpurilor noastre. Nu cred că marxismul ori anarhismul, în oricare din încarnările lor, pot oferi altceva decât ceea ce marele sociolog Max Weber numea excitaÅ£ie sterilă. Nu cred că Marx este mai actual decât Aron, Hannah Arendt, Berlin, Gellner, Kolakowski ori Popper. Nu cred că Badiou, Balibar ÅŸi Zizek sunt mai profunzi decât Arendt, Aron ÅŸi Lefort. Prefer să recitesc discursurile lui Churchill decât să mă autoflagelez citindu-le pe acelea ale lui Chavez. Nu cred că libertatea este „necesitatea înÅ£eleasă“. ÎnÅ£eleasă de către cine? De vreun autodesemnat comandament al RaÅ£iunii universale de genul iluminiÅŸtilor radicali despre care scrie Jonathan Israel într-o carte care ar trebui tradusă cât mai curând.

- Cum vedeţi criza economică din Europa, dar şi pe cea din SUA? Aceste crize sunt la fel sau sunt diferite şi se manifestă diferit?
- Nu sunt economist, mă bazez pe ceea ce citesc ÅŸi pe discuÅ£iile cu prieteni precum DragoÅŸ-Paul Aligică. Economia nu este o ÅŸtiinţă precum fizica ori chimia. Intervin multe necunoscute, variabile greu ori imposibil de controlat, pieÅ£ele au o dinamică a lor pe care nici un minister ori consorÅ£iu bancar nu o pot domina. Nu m-aÅŸ grăbi să scriu necrologul marelui proiect al unificării europene. Åžtiu că sunt multe obiecÅ£ii, unele legitime. Dar este un proiect care va merge înainte. Alternativa este una a balcanizării, a fragmentării ÅŸi, chiar mai grav, a unor conflicte care în cadrul UE pot fi amortizate. La ora când scriu aceste rânduri, sunt destule semnale că lucrurile încep să se redreseze în Statele Unite.

- Euro mai are viitor? România ar trebui să adopte euro?
- Răspund scurt: da, în ambele cazuri.

- Ce ÅŸanse are Obama de a fi reales preÅŸedinte? Dumneavoastră, ca expert în comunism, ce părere aveÅ£i despre acuzaÅ£iile Partidului Republican că Obama ar vrea să schimbe sistemul economic american - din unul capitalist în unul socialist, ca ÅŸi în Europa de Vest?
- AcuzaÅ£iile ideologice nu lipsesc nicăieri în lume când se ajunge la competiÅ£ie electorală. Nu este însă un secret pentru nimeni că Barack Obama se situează, ca preferinÅ£e doctrinare ÅŸi de politici publice, la stânga unui Bill Clinton ori a lui Hillary Clinton. Ca preÅŸedinte, Obama a trebuit însă să facă numeroase concesii pentru a asigura funcÅ£ionarea guvernului. Nu ÅŸtiu dacă l-aÅŸ numi socialist în sensul european, dar este sigur un politician fascinat de soluÅ£iile social-democrate.

 - Cum vedeÅ£i creÅŸterea economică a Chinei? O să reuÅŸească să fie o putere internaÅ£ională economică ÅŸi politică cu, cel puÅ£in oficial, un partid comunist? Va trebui, la un moment dat, să se schimbe ÅŸi să se transforme acest partid comunist?
- China rămâne un sistem în care un singur partid exercită o dictatură politică ÅŸi spirituală inspirată de preceptele marxist-leniniste. S-au efectuat reforme economice radicale, există piaţă, s-a format, se pare, o clasă de mijloc. Dar nu este clar care sunt garanÅ£iile proprietăţii în China, cine deÅ£ine de fapt aceste imense averi, cât de solid ÅŸi de ireversibil este regimul proprietăţii. Nu pot numi China un stat pluralist. Când disidenÅ£ii sunt arestaÅ£i pentru simplul fapt că publică pe internet apeluri pentru democraÅ£ie, China mi se pare, politic vorbind, mai aproape de Belarus decât de democraÅ£iile reale. Fără alegeri libere, fără o societate civilă neînregimentată, fără independenÅ£a instituÅ£iilor judiciare, nu putem vorbi de democraÅ£ie. Dar China este de-acum o mare putere internaÅ£ională ÅŸi cred că va continua să se afirme din acest punct de vedere.

 - Ce mai ÅŸtiÅ£i despre Daniel-Valentin CeauÅŸescu Jr., băiatul lui Valentin CeauÅŸescu?
- Nu am relaÅ£ii de nici un fel cu el sau cu alÅ£i membri ai familiilor CeauÅŸescu ori Borilă. Am scris despre Nicu CeauÅŸescu un serial pentru că l-am cunoscut, dar mai ales pentru că mă interesează fenomenul socialismului dinastic ÅŸi mecanismele succesiunii politice în regimurile comuniste. Din câte ÅŸtiu, Daniel-Valentin CeauÅŸescu trăieÅŸte ÅŸi lucrează la BucureÅŸti.

 - Dar despre Pacepa?
- Raportul Final menÅ£ionează favorabil rolul generalului Ion Mihai Pacepa în demascarea crimelor, abuzurilor ÅŸi duplicităţii dictaturii familiei CeauÅŸescu, a comunismului în genere. Eu însumi am scris în acest sens în lucrările mele legate de comunismul românesc. Citesc cu interes articole de Ion Mihai Pacepa în National Review ÅŸi în alte publicaÅ£ii.

 - La ce lucraÅ£i acum?
- Am terminat manuscrisul unei cărÅ£i intitulate „Diavolul în istorie“, o lucrare de filosofie ÅŸi istorie politică în care mă ocup de comunism ÅŸi de fascism, încercând să propun câteva lecÅ£ii din experienÅ£ele tragice ale veacului al douăzecilea. Cartea va apărea în august 2012 la University of California Press. În Å£ară, la Humanitas, voi publica un volum intitulat „PărinÅ£i ÅŸi copii. De la steagul partidului la Salvatore Adamo“. Cum ÅŸtiÅ£i, predau la Universitatea Maryland ÅŸi coordonez activitatea Consiliului Åžtiintific al IICCMER.