Una e legea la Slatina, alta e la Râmnicu Vâlcea. Într-un fel arată adevărul văzut prin ochii magistraţilor de la Tribunalul Olt şi altfel din perspectiva celor de la Tribunalul Vâlcea, chiar dacă e vorba de aceleaşi fapte.
Se pare că ne-am cam obişnuit cu deciziile contradictorii din justiţie, mai exact spus, cu interpretarea diferită a aceleiaşi legi de către complete de judecată diferite. Prezentăm un exemplu de abordare şi aplicare a legii în funcţie de instanţa care judecă speţa respectivă.
La Tribunalul Olt nu e ca la Tribunalul Vâlcea
Sindicatul din cadrul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Olt înregistra, cu ceva timp în urmă, pe rolul Tribunalului Olt, o acţiune prin care solicita instanţei să constate că reducerea cu 25% a salariilor unui număr de 97 de membri de sindicat este ilegală şi să li se returneze acestora sumele reţinute în urma aplicării prevederilor Legii nr. 118/2010. De precizat că unul dintre cei 97 de sindicalişti este domiciliat în judeţul Vâlcea şi, în consecinţă, cauza sa a fost declinată către tribunalul de pe raza acestui judeţ. Au apărut, aşadar, două dosare: unul cu nr. 324/104/2011 şi depus pe rolul Tribunalului Olt, iar cel de-al doilea – nr. 2024/90/2011 – pe rolul Tribunalului Vâlcea. Procesele, însă, s-au desfăşurat cam în acelaşi timp, diferenţă fiind numai între soluţiile pronunţate de cele două instanţe. Aceasta deoarece, în timp ce Tribunalul Olt a considerat că reducerea cu 25% a salariilor este legală şi temeinică, respingând acţiunea salariaţilor, Tribunalul Vâlcea, dimpotrivă, a promovat o hotărâre prin care a constatat că reducerea salarială cu 25% nu respectă prevederile legale, admiţând cererea de returnare a sumelor reţinute, respectiv obligând DSVSA la „plata diferenţei dintre salariul cuvenit conform contractului individual de muncă şi salariul plătit efectiv, începând cu 3.07.2010 şi până la 31 decembrie 2010 şi în continuare, actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei şi până la data plăţii efective“. Repetăm, e vorba de una şi aceeaşi speţă, numai persoanele şi instanţele diferă. Ca o paranteză, între timp, Curtea de Apel Craiova, unde s-a făcut recurs în dosarul nr. 324/104/2011, a decis, în şedinţa din 11 octombrie, să menţină hotărârea Tribunalului Olt, în timp ce referitor la sentinţa din dosarul nr. 2024/90/2011 de la Tribunalul Vâlcea Curtea de Apel Piteşti urmează să se pronunţe pe 29 noiembrie.
Purtătorul de cuvânt al Tribunalului Olt o scaldă
Am cerut părerea unei persoane neutre, adică a unui avocat din cadrul Baroului Olt care n-a avut nici o legătură cu situaţiile prezentate aici. Octavian Andrei a afirmat: „Soluţiile instanţelor de la noi nu sunt unitare pe întregul teritoriu al ţării, exact cum se întâmplă cu taxa la maşini“.
De cealaltă parte, purtătorul de cuvânt al Tribunalului Olt, judecătorul Gheorghe Biolan, a spus: „Ca judecător, nu pot să lansez o opinie cu privire la legalitatea şi temeinicia hotărârii unui alt complet de judecată, deoarece aceasta ar însemna să mă antepronunţ în cauza respectivă şi să devin, astfel, incompatibil de a mai judeca speţa respectivă ori speţe similare. Problema că există soluţii diferite la aceeaşi situaţie de fapt este o realitate, iar o explicaţie a acesteia este modul diferit de interpretare a unor probe şi norme juridice, dar şi neconcordanţa dintre actele normative ale noastre cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dar şi cu tratatele la care România este parte. Legile sunt interpretabile pentru că nu sunt coroborate suficient şi, pe de altă parte, trebuie ca activitatea de unificare a practicii judiciare să fie mult mai intensă, pe baza sesizărilor celor competenţi, printre care se numără colegiile de conducere ale Curţilor de Apel, care ar trebui să se adreseze Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu problemele de drept soluţionate diferit de către instanţele judecătoreşti“.
