Autoritatea Naţională a Vămilor pedepseşte firmele pentru o greşeală pe care tocmai Vama a comis-o în urmă cu cinci ani. În loc să-şi asume vina, autoritatea statului le cere acum firmelor să plătească penalităţi şi diferenţe de TVA din cauza unui calcul greşit la importurile de autoturisme second-hand.
Zeci de firme din Dolj şi din ţară s-au trezit pe cap cu inspectorii vamali, care le cer sute de mii de euro pentru că Vama nu a fost în stare să interpreteze corect legislaţia privind importurile de autoturisme second-hand, valabilă în anul 2006. În Dolj, firme precum Remia, Dumagas sau Robest au fost scoase datoare cu sume de ordinul sutelor de mii de lei fiecare, deşi respectivele societăţi au primit acum cinci ani confirmarea oficială că valorile la importurile din vamă au fost cele corecte.
De ce a început prigoana
Potrivit legii, organele statului au cinci ani la dispoziţie pentru a controla documentele firmelor. Orice acţiune ulterioară rămâne fără valoare, iar eventualele sume datorate statului se prescriu. Obligaţi să-şi facă planul de încasări pentru bugetul flămând al ţării şi speriaţi că le scapă firmele printre degete, şefii Vămii au trecut la atac. Au trimis pe capul firmelor inspectori croiţi să stabilească sume suplimentare de plată. Şi le-au calculat, motivând că statul a fost păgubit, deoarece valoarea de import a autoturismelor la care s-a calculat TVA a fost stabilită pe baza tarifelor dintr-un ordin al ministrului finanţelor din 2001 şi nu pe baza valorii din factura de achiziţie. Culmea este că aceia care au încurcat borcanele şi au stabilit aceste valori au fost tocmai inspectorii Vămii.
Vama mioapă
Acum să luăm cazuri concrete. Firma Remia, una dintre cele mai mari din judeţ, a achiziţionat în 2006 două autoturisme a căror valoare pe factură a fost de aproximativ 45.000 de euro fiecare. La acea dată erau în vigoare atât Codul Vamal al României, cât şi Ordinul nr. 687/2001 emis de ministrul de finanţe Mihai Tănăsescu. Potrivit Codului Vamal şi Acordului GATT (pentru tarife şi comerţ – n.r.), „valoarea în vamă a mărfurilor importate va fi valoarea de tranzacţie, adică preţul efectiv plătit“, susţin reprezentanţii Vămii. De cealaltă parte, administratorii firmelor invocă Hotărârea de Guvern nr. 1.114/2001, care spune că „valoarea în vamă a autovehiculelor folosite se stabileşte pe fiecare categorie de vehicule prin ordin al ministrului de finanţe“. Ordinul a fost emis în acelaşi an şi stabileşte valorile pe care Vama trebuia să le ia în calcul la stabilirea TVA de plătit de către firmele importatoare. Vama consideră însă acum că ordinul se referă doar la persoanele fizice, pentru simplul fapt că actul normativ nu spune nimic despre persoanele juridice. Nu la fel gândeau şefii Vămii şi acum cinci ani, când pe declaraţiile vamale au trecut valoarea autoturismelor din grilele înscrise în ordin, şi nu cea din facturi. Şi ca să fie totul oficial, au pus şi ştampila prin care au parafat acest lucru. Din nevoia de bani la buget, după cinci ani, însă, s-au răzgândit şi au dat altă interpretare legii, obligând firmele la plata unor sume de care nu se fac vinovate. Culmea este că, pe o greşeală a Vămii, statul le-a calculat societăţilor comerciale penalităţi de întârziere care sunt chiar mai mari decât diferenţa dintre suma din factură şi cea calculată de Vamă.
Şi abuzaţi, şi cu banii luaţi
Patronii obligaţi pe nedrept să plătească bani frumoşi în vremuri de criză sunt hotărâţi să dea statul în judecată. „Eu am cumpărat în 2006 două autoturisme. Le-am dus factura şi toate documentele pe care mi le-au cerut, au completat declaraţia vamală, unde au trecut atât valoarea din factură, de 45.000 de euro, cât şi tariful din grilă pe care l-au luat în calcul, de 11.000 de euro. Cum pot să spună că nu am adus factura atâta timp cât valoarea ei este în document? Acel document a fost ştampilat de cei de la Vamă, deci de atunci este liber de vamă. Dacă mi-ar fi spus atunci, aş fi plătit TVA la valoarea din factură, că doar de aceea le-am dus factura, nu? Iar acum vin după cinci ani şi îmi calculează penalităţi de întârziere şi îmi spun că am de plată aproape 200.000 de lei. Ce vină am eu că ei au calculat aşa?“, a spus Emil Corâci, administratorul firmei Remia. Într-o situaţie şi mai delicată este Robert Ungureanu, patronul firmei Robest Automobile, care importa şi vindea maşini second hand. „Mie mi-au verificat 37 de declaraţii vamale din perioada decembrie 2005 – iunie 2006. Pentru celelalte a expirat termenul de prescripţie. Au venit la mine în decembrie 2010 şi au stabilit că am de plată 180.000 de lei. Noi nu am avut treabă cu declaraţiile vamale. Este un abuz şi o bătaie de joc pe banii noştri. Când am importat maşini cu valoare mai mică decât cea din grilă mi-au calculat taxa la valoarea mai mare din lista lor, iar când este factura mai mare decât valoare din listă iau în calcul factura. În ce bază vin ei să ne ceară bani când acum cinci ani tot ei au confirmat prin ştampilă că actele sunt corecte? Oricum, am renunţat să mai import şi să vând maşini tot din vina statului. Afacerea nu mai era rentabilă şi nu pot să concurez cu persoanele fizice care importă maşini în numele lor şi nimeni nu le face nimic“, a spus Robert Ungureanu.
„Le facem plângere la CEDO“
Sume şi mai mari de bani are de plătit o firmă din consorţiul Dumagas. „Totul s-a făcut legal la vremea aceea. La acel moment, TVA se plătea la valoarea stabilită prin HG nr. 1.114/2001. Acum ne-au calculat penalităţi de sute de mii de lei, care sunt mai mari decât valoarea semiremorcilor şi remorcilor importate. Nu înţeleg cum pot spune că nu am declarat valoarea reală, când valoarea trecută în declaraţia vamală era preluată automat de sistemul informatic“, au spus reprezentanţii legali ai firmei. „După ce au întocmit procesul-verbal de control, teoretic ei ne pot executa oricând. Dacă o vor face, ne gândim să-i dăm în judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului“, au mai spus ei. Surse apropiate conducerii Autorităţii Naţionale a Vămilor au recunoscut pentru GdS că actelor normative li s-au dat interpretări diferite. Potrivit acestora, lista cu tarife din 2001 a fost publicată pentru a elimina afacerile cu maşini care erau subevaluate în vamă şi apoi vândute pe piaţă la preţuri mult mai mari. Sursele nu au putut explica însă de ce Vama a interpretat acelaşi act normativ într-un fel în urmă cu cinci ani şi altfel acum, şi ce vină au firmele obligate la plată fără să aibă vreo vină. Într-un proces-verbal de control al Direcţiei Judeţene Vamale aflat în posesia GdS şi efectuat în ianuarie 2011, inspectorii vamali susţin că au dreptul să stabilească sume de plată suplimentare pe baza Codului Vamal care, la articolul 100, alineatul 1 prevede că „Autoritatea Vamală are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de cinci ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală“.
Două rânduri mai jos însă, alineatul 3 spune următoarele: „Când după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior rezultă că dispoziţiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete, autoritatea vamală ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinând seama de noile elemente de care dispune“. Cea care a greşit este Vama însăşi, deci inspectorii ar trebui să le impute sumele şefilor lor de atunci.
