Dezinteresul sau prostia autorităţilor locale costă statul român. După ce ieri aţi citit despre cazul unei persoane care a câştigat la CEDO banii cuveniţi pentru o suprafaţă de teren revendicată în Craiova, Gazeta de Sud vă prezintă o altă situaţie jenantă pentru instituţiile publice.
Aproape 120.000 de euro a plătit statul român, condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul Solon. La această situaţie au dus bâlbâiala şi lipsa de interes a autorităţilor publice din Dolj care au refuzat să ofere despăgubiri Ilenei Solon pentru o suprafaţă de 2.000 de metri pătraţi din Grădina Botanică, pe care o revendicase în anul 2001. Despre aceasta am scris în numărul de ieri al GdS. Cum problemele încep să iasă la suprafaţă odată cu publicarea lor, iată un alt caz în care statul român a fost condamnat la plata despăgubirilor din cauza refuzului autorităţilor din Dolj de a retroceda o suprafaţă de 15 hectare în comuna Ghidici. Suma pe care statul român a achitat-o reclamantului depăşeşte 30.000 de euro, din care 25.000 de euro daune materiale, 4.000 de euro daune morale şi 1.400 de euro cheltuieli de judecată.
Noi nu avem pământ
Povestea începe în 1997, când Ilie Ionescu a solicitat Primăriei Piscu Vechi în baza legilor retrocedării să-i restituie 15 hectare de teren pe care statul i le confiscase în anul 1949. După aproape patru ani de aşteptare, comisia administrativă judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar i-a stabilit acestuia dreptul de a primi o reparaţie pentru acea suprafaţă. Pentru că voia terenul în natură, Ionescu a solicitat în instanţă anularea deciziei, dar a pierdut pe motiv că nu există teren disponibil retrocedării în comună. În anul 2004, comuna Piscu Vechi s-a împărţit în două, iar vechiul amplasament al terenului revendicat a fost transferat localităţii Ghidici. Astfel, Ilie Ionescu a cerut din nou terenul autorităţilor din Ghidici. Printr-o hotărâre a comisiei judeţene prezidată de prefectul de Dolj de atunci şi de acum, Nicolae Giugea, i s-a recunoscut reclamantului dreptul la reparaţie, dar practic răspunsul a fost acelaşi: nu e pământ. Atunci lui Ionescu i s-a propus în compensaţie un teren în comuna Moţăţei, lucru consfinţit printr-o decizie din 2007 a aceleiaşi comisii. Inexplicabil, decizia a fost anulată un an mai târziu, când membrii comisiei i-au promis lui Ionescu pământ de la o societate agricolă de stat. Când? Nici ei nu ştiau, dar oficial răspunsul a fost: „Când va fi posibil“. Văzând că este luat în bătaie de joc, Ionescu a dat statul român în judecată la CEDO, unde a primit ceea ce autorităţile române îi refuzau de aproape zece ani.
Giugea: Sunt jdemii de procese la CEDO
Informată de Ministerul de Externe despre pierderea procesului, ca şi în cazul Ilenei Solon, Direcţia Juridică a Ministerului de Finanţe a cerut Prefecturii Dolj, în iulie 2010, să verifice şi să comunice persoanele responsabile şi dacă acestea au provocat pagube cu rea-credinţă sau din neglijenţă gravă. Această adresă a ajuns pe masa prefectului de atunci, Eugen Georgescu. O depeşă asemănătoare a primit şi actualul prefect de Dolj, Nicolae Giugea, în cazul Ileana Solon. Singura diferenţă dintre cele două situaţii este că Solon a câştigat procesul la CEDO mai târziu decât Ionescu. În loc să încerce să ofere o soluţie la cererea Ministerului de Finanţe, Giugea s-a enervat pe directorul Direcţiei Juridice, căruia i-a trântit un răspuns din care reieşea că nu e treaba lui de prefect să caute vinovaţi în asemenea situaţii. Coincidenţa face ca ambele procese pierdute de statul român la CEDO să aibă ca punct de pornire decizii pe care Giugea le-a luat ca prefect în perioada 2005-2006. Trebuie spus că nici în cazul lui Ilie Ionescu, vinovaţii nu au fost identificaţi. Fostul prefect Eugen Georgescu, cel care a primit solicitarea de la Fisc, a declarat, pentru GdS, că lucrurile nu au fost duse la bun sfârşit. „Nu am putut să stabilesc cine a greşit, de aceea am trimis factorilor de răspundere componenţa comisiei judeţene de atunci pentru a stabili ei vinovaţii. Eu îmi amintesc că am purtat o corespondenţă cu agentul guvernamental al României la CEDO în acest proces. Aici trebuia ca ADS să pună terenul la dispoziţie, dar nu s-a dus procedura la bun sfârşit. Pentru a evita astfel de situaţii şi pentru a nu fi indus în eroare, eu am modificat, ca prefect, regulamentul comisiei judeţene. Se ştampila orice document, juriştii răspundeau şi în această calitate, nu numai aceea de funcţionari publici, toate referatele erau numerotate, şedinţele erau înregistrate audio“, a spus Georgescu. Întrebat dacă îşi aminteşte de acest caz de pe vremea când era prefect în 2005-2006 şi de ce ADS nu a pus terenul necesar la dispoziţie, Nicolae Giugea a spus: „Sunt jdemii de procese la CEDO“.
Învingător post-mortem
Cel care s-a luptat cu autorităţile române şi le-a învins cu ajutorul Curţii Europene, Ilie Ionescu, a murit între timp. „Din păcate, tata nu a mai apucat să vadă hotărârea CEDO. Atâţia ani de procese l-au măcinat“, a spus Cristian Ionescu, fiul său. „În ţară am pierdut procesele pentru că nu mai era teren. Noi nu am dorit bani, ci terenul în natură, dar când am văzut că s-au răzgândit în privinţa terenului de lângă Calafat, apoi ne-au dat undeva prin Rast, la o fostă fermă inundată, am mers la CEDO“, a mai spus Cristian Ionescu.
Vremea trece
Vorba prefectului de Dolj, România are „jdemii de procese“ la CEDO pe legile retrocedării, iar asta s-ar putea transforma în plata unor despăgubiri de zeci sau sute de milioane de euro. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acordat României un răgaz de 18 luni pentru a găsi o soluţie la problema retrocedărilor. În această perioadă, toate procesele pe rol au fost suspendate. Timpul trece, iar singura măsură a guvernului este un proiect de lege prin care intangibilele terenuri ale staţiunilor vor putea fi retrocedate. „Ne-au rămas cam 12 luni din cele 18. Proiectul trebuie să ajungă la guvern. Îl aştept. Probabil acum este în anchetă la ministere“, a spus Eugen Georgescu, ministru secretar de stat în cadrul Secretariatului General al Guvernului.
