În satul Gureni al comunei gorjene Peştişani, există o singură şcoală generală, unde o învăţătoare are în grijă 11 elevi ce frecventează cursurile învăţământului simultan. Astfel, în singura clasă din şcoală au ajuns să fie colegi fraţii cu fraţii şi cu verişorii. Aproape toţi elevii sunt foarte pricepuţi la pictarea icoanelor pe sticlă şi îşi doresc să deprindă şi tainele sculpturii în lemn.
Comuna Peştişani este una dintre cele mai pitoreşti din judeţul Gorj, aici găsindu-se şi casa memorială „Constantin Brâncuşi“, în satul natal al sculptorului, Hobiţa. Ca să ajungi în satul Gureni, ai de parcurs câţiva kilometri, dar drumul îţi oferă privelişti minunate: copacii au prins rugina toamnei, ici-colo se mai zăresc poieni verzi sau vârfuri de brad care nu-şi schimbă culoarea, caii pasc liniştiţi smocurile de iarbă neprinse de brumă, iar sătenii îşi duc viaţa liniştiţi. Gureni este situat la poala muntelui, înconjurat de stânci semeţe, păduri numai bune de cutreierat şi poteci şerpuitoare. Este o adevărată bucurie să copilăreşti pe aceste meleaguri. Şcoala primară din sat este o clădire veche, cu mai multe săli de clasă, dintre care numai una este ocupată de elevii domnişoarei învăţătoare Irina Gruia. Sunt 11 prichindei, mai mari sau mai mici, elevi cuminţi între care domneşte armonia. Secretul lor este unul simplu: aproape toţi sunt rude între ei!
O clasă cu elevi înrudiţi
În clasă, elevii sunt aşezaţi pe trei rânduri. În ziua în care i-am vizitat, una dintre elevele de clasa a II-a lipsea din cauza unei răceli. Ne-au primit plini de curiozitate. Fiecare voia să vorbească. Gabi şi Adiţă Iconaru sunt fraţii gemeni din clasa a IV-a. Cei doi sunt verişori cu Cristi şi Ghiţă Cândea, elevi în clasa I, respectiv a IV-a, dar şi cu surorile Alexandra şi Adela Gureanu, prima elevă în clasa a IV-a, iar a doua în clasa I. Atât cei patru băieţi, cât şi cele două surori sunt verişori cu Viorela Plai, elevă în clasa a IV-a, şi cu alţi doi elevi, Ionuţ Păsărilă şi Alexandra Durău. „Din totalul de 11 elevi, mai rămân doi, dar cred că şi ei sunt într-un fel sau altul rudă cu ceilalţi. Sunt copii cuminţi şi frumoşi. Le place la şcoală şi se ajută reciproc. Mai fac şi năzdrăvănii, însă sunt cuminţi în general“, a spus Irina Gruia, învăţătoarea care face naveta zilnic de la Târgu Jiu la Gureni pentru a-i învăţa carte pe cei 11 elevi. Şase dintre ei sunt în clasa a IV-a, unul într-a III-a, în a II-a sunt doi, iar ceilalţi doi, în clasa I.
Tainele picturii pe sticlă
De mai bine de un an, majoritatea elevilor din Gureni au descoperit tainele picturii pe sticlă alături de un om minunat, aşa cum ei înşişi spun. „Este o domnişoară, Adriana, cred că are 26 de ani. Ea ne învaţă să pictăm pe sticlă. Tot ea ne cumpără absolut toate materialele pe care le folosim. Facem cursurile la ea acasă, aici în sat, în fiecare zi de vineri. Cu toţii abia aşteptăm să vină ziua de vineri ca să ne întâlnim cu ea. Este un om minunat“, a povestit Alexandra Gureanu. Micii cursanţi au învăţat să picteze pe sticlă şi acum aşteaptă cu nerăbdare să înveţe să sculpteze în lemn. „V-am adus să vă arăt prima mea icoană, este cu Sfântul Ioan Botezătorul şi, la început, mi s-a părut că este greu să pictezi pe sticlă. Apoi, încet, încet, am învăţat. Îmi place foarte mult. Ca să reuşesc, am mai încercat, am greşit şi m-am pus pe treabă din nou. Am trei icoane pictate până acum“, a spus Alexandra Gureanu. Şi cei doi fraţi gemeni au pictat sfinţi: Cristi l-a pictat pe Sfântul Vasile, iar fratele său pe Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul. „Acasă desenăm pe hârtie, pictăm pe sticlă numai cu domnişoara Adriana. Când vine vinerea, abia aştept ora la care avem cursul de pictură“, a zis, vesel, Gabi.
Icoanele, cadou pentru rude
Cristi este pasionat de pictură şi, la fel ca şi ceilalţi colegi ai săi, abia aşteaptă să treacă săptămâna pentru a merge la cursul Adrianei. Copilul, elev în clasa a IV-a, l-a pictat pe Sfântul David pe parcursul a cinci întâlniri cu profesoara de pictură. „Domnişoara ne arată fotografii cu sfinţi şi noi ne alegem ce ne-ar plăcea să pictăm. Am mai făcut o icoană şi am dat-o cadou unui verişor. Îmi place foarte mult să pictez şi abia aştept să învăţăm să sculptăm icoane în lemn“, a spus copilul. Din a doua bancă a rândului din mijloc, Viorela zâmbeşte timid şi spune: „Am uitat icoana acasă. Am pictat-o pe Sfânta Fecioară cu Pruncul şi acum lucrez la un îngeraş. Aş vrea să îi dăruiesc o icoană unei verişoare care este mult mai mare decât mine. M-am gândit să o pictez pe Sfânta Paraschiva“.
Îşi fac temele şi se joacă împreună
Fraţii se ajută între ei, se joacă împreună şi îşi petrec timpul liber în compania verişorilor colegi de clasă. „Îmi ajut surioara la teme pentru că aşa este bine. Nu este deloc rău că învăţăm în aceeaşi clasă. Eu de la anul o să mă mut la şcoala din centrul comunei. Trec în clasa a V-a. Poate că îi va fi mai greu fără mine, dar se va descurca“, a spus Alexandra Gureanu. Andrei Curea stă mai departe de şcoală şi în fiecare dimineaţă merge mai bine de un kilometru pe jos. „M-am învăţat, nu îmi este urât. Vin singur dimineaţa la şcoală. Îmi place aici, învăţăm carte şi suntem toţi împreună“, a spus elevul dintr-a III-a. Domnişoara învăţătoare a decis că a venit vremea ca elevii să iasă în recreaţie. I-am lăsat jucându-se veseli în curtea şcolii. Aerul de la Gureni mirosea a pământ reavăn, a frunze uscate şi în mii de nuanţe, a natură. Râsetele elevilor ne-au mângâiat urechile şi ne-au făcut să ne spunem în gând că ne-ar plăcea să mai fim copii, într-o lume fără griji precum aceea de la Gureni-Peştişani.
