14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitateMicuţa balerină, premiul I în Croaţia

Micuţa balerină, premiul I în Croaţia


Lucia s-a întors luni cu două trofee: de două ori locul întâi. Ea e „micuţa ce simte muzica“. E micuţa balerină care, în drum spre competiţiile mondiale, îşi face loc pe culoarul autocarului să se odihnească, dar care pe scenă străluceşte. Este talentul pe care România nu dă un ban – nici măcar cel pentru concursuri, dar pe care şcolile de balet din lume îl pândesc cu perseverenţă. Mai e puţin…

M-am întrebat mereu ce se petrece în sufletul unui părinte al cărui copil are un har. Un copil care la zece ani şi jumătate adună premiu după premiu, pe care coregrafi ai marilor şcoli de balet din lume – fie că e vorba de Rusia, de Statele Unite, de Brazilia sau de Germania – îl urmăresc curioşi la competiţii şi dau din cap cu subînţeles. Un copil pe care România nici nu l-a observat. De la fiecare concurs la care participă, Lucia vine acasă, la Craiova, cu câte un trofeu, construind, cu fiecare an, o valoare. Dar România a orbit de mult…

În spatele trofeului

Mă întreb dacă în sufletul părinţilor, pe lângă mândrie, furie şi neputinţă, mai e loc şi de speranţă. Săptămâna trecută, Lucia Ghivercea s-a întors de la o competiţie internaţională – „ESDU World Dance Masters“ din Porec, Croaţia. Mii de participanţi din toată lumea au concurat pentru recunoaştere. Ioana – Lucia Ghivercea a obţinut două premii întâi. Ore nenumărate, săptămâni şi luni de antrenament pentru câteva minute de dans. Un dans desăvârşit, care a îmbinat tehnică, graţie, frumuseţe, eleganţă. „O cupă şi-o bucată de hârtie înseamnă luni de stres, de nervi, de muncă“, rezumă Valeria Ghivercea, mama Luciei, experienţa şi esenţa unei competiţii internaţionale. Primul pas şi totul dispare. Rămâne singură. Nu aude decât muzica. Nu vede decât mişcările pe care le face, nu simte decât ritmul pe care trebuie să construiască povestea. Nu-i e frică. „Mă gândesc doar la ceea ce am de făcut, la treaba mea şi încerc să fac tot posibilul să iasă cât mai bine. Nu mi-e teamă de mişcările mai dificile, nu mă grăbesc să scap de ele, ci încerc să le fac bine. Unele sunt cu adevărat grele, dar nu imposibile. Şi dacă vrei să nu greşeşti, trebuie să munceşti, să munceşti, să munceşti…“, rosteşte, serios, cu voce gravă, Lucia Ghivercea.

Concursul

E micuţă şi fragilă în aparenţă, ca o trestie fragedă, însă cu fiecare an care trece învaţă să spună mai mult, mai bine, scena pe care dansează. Când discută despre balet, maturitatea cuvintelor îi depăşeşte vârsta, dar îi demonstrează seriozitatea şi profesionalismul. De altfel, mama Luciei povesteşte cum Anca Tudor, profesor de arte şi fost director la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali“ din Bucureşti, vorbeşte despre „micuţă“ ca fiind unul dintre puţinii copii care ştiu de ce se află pe scenă.
Lucia s-a născut pe 2 decembrie 1999. A ajuns întâmplător într-o sală de balet, la trei ani şi jumătate. De la şapte ani, lucrează cu coregrafii Lelia Vais şi Emilian Belcin, ambii prim- solişti ai Teatrului de Operă şi Operetă „Elena Teodorini“ din Craiova. Învăţătura ei aici se consumă. În competiţiile internaţionale, însă, întâlneşte copii pregătiţi în academii sau şcoli de balet cu renume. Vin din Moscova, din Statele Unite, din Germania, din Brazilia… „Acolo, naţionalitatea nu contează. Talentul nu ţine cont de culoarea pielii, de ţara de origine, de cine e mama sau pe cine ai acasă“, spune Valeria Ghivercea.  
Competiţia din Croaţia n-a fost ca toate celelalte. Lucia a plecat spre Porec ştiind că tatăl este internat în spital, iar copilul coregrafilor – în pericol să-şi piardă un picioruş, după un accident.

Pe banii familiei

„Micuţa româncă“ i se spune la concursuri. Reprezentanta României. În timpul evenimentului, cabinele de schimb poartă denumirea ţărilor din care vin concurenţii. La finalul competiţiei, numele ţărilor se aud rostite clar, cu admiraţie, cu respect. Respectul însă… „Cine suntem noi? Nişte anonimi care se susţin unii pe alţii – clujenii pe noi, noi pe ei şi tot aşa. Alţii vin cu decoruri, cu costume, cu autocare sau cu avionul, noi ajungem cu un microbuz în care ne-nghesuim 20 de oameni, cu remorcuţa plină de bagaje după noi. Am făcut 24 de ore la întoarcere. Lucia şi ceilalţi copii au întins păturile pe jos şi au dormit pe culoar. Aşa se face performanţă în România….“, continuă mama Luciei, care o însoţeşte mereu. La concursurile din 2009, Ioana-Lucia Ghivercea a fost susţinută financiar de Direcţia Judeţeană pentru Tineret Dolj, al cărei vector de imagine este. În 2010 însă, vistieria Direcţiei s-a golit, iar părinţii Luciei încearcă să nu rateze nici un concurs internaţional din care copilul poate învăţa ceva.
Peste puţin timp, ea va deschide International Dance Competition Hellas 2010 (30 iunie-4 iulie), în Grecia. Ca reprezentantă a României. Părinţii şi prietenii de familie încă fac calcule pentru a strânge la timp banii necesari. Ioana-Lucia Ghivercea are zece ani şi jumătate. Pentru copiii de peste 12 ani, marile şcoli de balet din lume oferă burse. Mai e puţin…

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

13 COMENTARII