Strămutaţi şi lăsaţi de izbelişte

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Sute de sinistraţi de la Câmpu Mare nu beneficiază nici măcar de cele mai elementare utilităţi necesare unui trai decent. Oamenii s-au mutat aici după nenorocirea care a şters de pe faţa pământului satul Seciurile din comuna gorjeană Roşia de Amaradia şi, la trei ani după ce au început o nouă viaţă, nu au apă curentă.

Cu toate că locuiesc de ani buni la Albeni, în noile case construite de guvern la Câmpu Mare, după ce au fost strămutaţi, localnicii nu au apă curentă, gaze, iluminatul public este problematic, iar de asfalt şi canalizare nici nu mai poate fi vorba. După nenorocirea din mai 2006, când satul Seciurile a fost înghiţit de o alunecare de teren, sute de sinistraţi din comuna Roşia de Amaradia s-au mutat la Câmpu Mare şi la Cojani. În locaţia din Câmpu Mare, în ciuda promisiunilor electrorale ale diverşilor politicieni, oamenii nu au nici acum, la mai bine de trei ani după ce au început o nouă viaţă, apă curentă. Merg zilnic sute de metri ca să care apă cu găleţile, bidoanele sau butoaiele. Nu au cu ce să îşi spele hainele sau cu ce să gătească, pentru că în curţile lor nu există fântâni. „Nici maşină de spălat nu am cum să cumpăr. Apă nu avem, deşi cam toţi politicienii ne-au promis că ne vor băga apă în curte. Mă duc să car apă acum. Mi-am luat găleţile şi merg vreo 300 de metri, le umplu şi mă întorc. Norocul meu că sunt tânără, altfel... Din 2007 stăm aici. Am doi copii la şcoală. Nu ne este uşor fără apă“, a povestit o localnică.
 
Elevii au şcoală, dar nu o pot folosi

Toţi locuitorii din Câmpu Mare sunt nevoiţi să care apă de la cişmelele publice. Unii au reuşit şi şi-au făcut în curte o fântână, însă, sunt foarte puţini. „Am luat bidoanele după mine ca să merg la cişmea. Nici nu ştiu dacă e potabilă sau nu, o mai fierbe nevastă-mea dacă are timp. Dacă nu are, că are multe de făcut, o bem şi aşa. Ne-au promis mulţi că ne vor aduce apă curentă, dar de la primărie, acum, nici nu ne mai bagă în seamă. Pe uliţa asta nici curent nu este, adică, vorbesc de iluminatul public. În casă avem electricitate. Dacă am treabă noaptea, să plec la serviciu, mi-e şi frică!“, a spus un bărbat de 34 de ani. O altă problemă a localnicilor de aici este aceea că, deşi în sat există o şcoală, clădirea nu poate fi folosită de elevi pentru că Primăria Albeni nu are bani să o mobilize corespunzător. Zilnic, zecile de elevi din Câmpu Mare merg cu microbuzul la Şcoala din Rudărie şi se întorc pe jos mai bine de 2 km. „Am două fete, dintre care una este la grădiniţă. Nu pot merge singure până la staţia de microbuz, sunt mici amândouă. Aşa că, dimineaţa, ori eu, ori soţia mergem cu ele. După-amiază, microbuzul nu se mai întoarce aici, cică nu au bani cei de la primărie să plătească motorina. Vai de noi, cred că toată viaţa vom fi sinistraţi!“, a spus un sătean. „În fiecare zi merg să îmi iau fetiţele de la şcoală. Ne întoarcem pe jos, vreo 2 km, indiferent de vreme. Avem şcoală aici, dar nu are mobilier şi cică e criză, nu sunt bani!“, a povestit una dintre localnice. Drumul este pietruit, plin de gropi, iar multe zone sunt cuprinse de beznă după lăsarea întunericului, pentru că reţeaua de iluminat public nu funcţionează peste tot.