Trei partide şi câteva sindicate, două posturi TV şi trei moguli trăiesc sub o tiranie închipuită. Descriu cu ochii ieşiţi din orbite o ficţiune politică: dictatura lui Băsescu. Ceilalţi, tiranizaţi de ficţiunea lor, abia mai pot respira aerul îmbâcsit de minciună şi manipulare.
Mistificarea de proporţii poartă semnătura celor doi falsificatori profesionişti: trusturile lui Vântu şi Voiculescu. În România se înmulţesc disidenţii de mucava, falşii profeţi ai democraţiei reuniţi în Alianţa Anti. Direct sau prin slugile lor, denigratorii statului de drept încing atmosfera unei mici apocalipse artificiale, de incubator. Cu trei săptămâni înainte de alegerile prezidenţiale, raţiunea a murit. Trăiască delirul!
Alianţa Anti inventează o dictatură. Forţează o atmosferă sufocantă, care să ne amintească de căderea tiranului Nicolae Ceauşescu sau a micului despot Adrian Năstase. Pentru asta, pune la bătaie tot arsenalul propagandei josnice: sondaje măsluite, campanii stupide, mişcarea de rezistenţă, noi vrem respect, deformarea realităţii, hiperbolizări aiuritoare (câteva îmbrânceli comparate cu violenţele din anii ‘90), răstălmăcire continuă, cenzură obscenă (vreo dezbatere pe tema Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană?), minimalizare, teroare editorială, răscoale imaginare sau provocate de sindicalişti cumpăraţi.
Din cortegiul pestriţ al falşilor disidenţi, luptători cu sinistra dictatură băsesciană, a prins voce şi primeşte tribuna tot ce-i demn de dispreţ într-o societate normală: frustraţi, penali, moguli, jurnalişti mancurtizaţi, impostori agresivi, oportunişti, turnători la securitate, plastografi, manipulatori de profesie, naivi isterici, sindicalişti corupţi, intelectuali rataţi, ONG-uri clonă, independenţi de faţadă.
Pe scurt, o societate civilă trucată şi partide expirate, care defilează în criză de soluţii cu marionete. E posibil să găsiţi în funesta galerie de mai sus oameni de bună credinţă, mai puţintei la minte, luaţi de val în marea de vorbe despre pericolul dictaturii. Eu nu i-am văzut, dar poate există.
Câteva ONG-uri, mogulii şi păreriştii lor speriaţi de şomaj, trei partide şi câteva sindicate s-au înfrăţit în Alianţa Anti. Ei au decretat că Traian Băsescu are voie doar să tacă sau să dispară. Orice zice şi face este prost, odios şi ilegal. Respectă legea numai când îşi ţine gura.
Mai întâi, Alianţa Anti ne-a propus să nu ne batem capul cu referendumul: e inutil. Oricum, ne asigură, nu vom avea curând parlament unicameral. (Apropo, de ce nu se bat pentru reducerea numărului de parlamentari, în loc să ne convingă cât de greu se va ajunge acolo?) Acum aflăm lucruri şi mai îngrozitoare: referendumul este o prefraudă. Prefrauda e ceva complet nou. Ea nu exista pe vremea lui Tăriceanu sau la Năstase. Când au candidat ei, n-au mai discriminat pe nimeni. Prefrauda s-a născut odată cu Băsescu, e o infracţiune electorală cu inculpat unic. Numai el, dictatorul bolnav de putere, poate fi în stare de ceva atât de meschin ca prefrauda.
Asistăm la cea mai tembelă dezbatere posibilă. Nu cumva Băsescu trage foloase electorale din referendum? Nu cumva ne fură subtil? Nu pune el în pericol statul de drept când se caţără pe ghiveciul din faţa Palatului Cotroceni cu goarna în mână? Oare n-ar fi mai util să stea ascuns la Cotroceni până după alegeri? Să nu-l mai vedem, să nu mai apară deloc la televizor. Să plece pe mare.
Nu văd de ce referendumul lui Băsescu e mai scandalos decât referendumurile locale declanşate de primarii PNL, tot în ziua alegerilor. Ele nu-i folosesc lui Crin Antonescu?
Autorii dezbaterii au omis să ne spună cum fac alţi preşedinţi sau premieri în funcţie când vin alegerile. Dispar sub pământ? Se retrag la mănăstire? Demisionează? Li se interzic drepturile? Li se taie puterea? Evident, ca orice candidat aflat la putere, este cu un pas în faţa adversarilor săi. Beneficiază de un avantaj. Din start, şansele lor nu sunt egale. Unii sunt la putere, alţii în opoziţie. Unii au acces la resurse, alţii nu. Restul poveştii despre moralitate e manipulare şi un subiect potrivit pentru proştii care vor să-şi umfle penele din fund.
Avem de-a face cu un truism politic, cu o mică nedreptate acceptată în orice democraţie. Evident că orice este legal, le este permis politicienilor. Morala lor diferă substanţial de morala publică. Până la urmă, asta încearcă să facă toţi candidaţii: să-şi creeze un avantaj. Altfel, cum s-ar naşte competiţia electorală? Vedeţi vreun candidat jenat să bată cruci pe la biserici? Nu. Băsescu, Geoană, Antonescu, Oprescu – cu toţii folosesc preoţii pe post de agenţi electorali. E imoral? Da, desigur. Dar e mai mult problema bisericii şi a alegătorilor. Din perspectiva candidaţilor, Biserica e un vehicul – la fel referendumul – şi îl folosesc fără scrupule.
La ce mijloace recurg adversarii lui Băsescu în competiţia electorală, la câtă presă au cumpărat şi cum se joacă ei cu viitorul nostru, prelungind criza politică ca să tragă foloase electorale, acuzaţia că Traian Băsescu a manevrat referendumul în interes propriu sună ridicol. Zău? Chiar cheamă poporul la referendum ca să salte şi el, acolo, câteva procente? Îngrozitor. Dictatură clară. Noroc cu Alianţa Anti că ne-a deschis ochii. Ei, paznicii moralităţii: Voiculescu, Vântu, Geoană, Năstase, Patriciu, Iliescu, Hrebenciuc şi mai nou Pârvulescu şi Alistar. A ne scuti. Lor totul le este permis, inclusiv furtul.
Suntem astăzi captivi în lagărul isteriei publice, luaţi prizonieri într-un delir colectiv despre Hitler şi Ceauşescu. Alianţa Anti anunţă apocalipsa băsesciană: răscoale, revolte, fraude, sărăcie, chestii grave. Ultimul titlu pe care-l citesc la TV: „Ţara se duce de râpă“. Lipsă de imaginaţie. Puteau băga lejer ceva cu molima, Băsescu, gripa porcină, nepăsare criminală.
Alianţa Anti ne vrea cât mai departe de urne. De vot se tem cu adevărat, nu de dictatură. Predicatul lor e simplu: Băsescu e rău, votaţi Alianţa Anti! Mă văd nevoit să repet: a ne scuti.
