Ai deja cont? Conectare »
Ai deja cont? Conectare »
« Alte articole din categoria Actualitate

Gazeta de Sud a luat pulsul câtorva dintre cabinetele private pentru a vă prezenta serviciile contra cost ale unora dintre medicii craioveni. Minute lungi petrecute în sala de aşteptare, vorbele şoptite, sunetul televizorului, explicaţiile calme, detaliate ale diagnosticului sau, din contră, tratamentul brutal şi discuţia „din picioare“, senzaţia unui spital de stat, cu servicii asemănătoare, dar scump plătite. Acceptând subiectivismul inevitabil al unei experienţe perso-nale, le vom descrie pe toate acestea în numerele viitoare ale cotidianului nostru.
Totul merge ca pe bandă. Uşa se des-chide, dacă nu la două minute, atunci la trei şi jumătate, o pacientă intră pe o parte, când alta iese pe cealaltă, parcă ar juca pituluş. Televizorul bâzâie încontinuu, rulând imagini la care nimeni nu e atent. Poate doar bărbaţii care însoţesc femeile în vizită la ginecolog.
Mai e de traversat o străduţă. Am o senzaţie stranie, pe care cu greu reuşesc s-o controlez. Şi habar nu am de unde vine. 1,2,3,4...20... Nu merge. Am ajuns în dreptul gardului verde. Verde! Am remarcat culoarea. Înseamnă că mă pot stăpâni dacă reuşesc să observ detaliile. Inspir adânc, expir... Aşa mi-amintesc că am citit pe undeva... Câteva trepte... un program pe uşă... Deschid. E răcoare înăuntru. Câteva persoane aşteaptă în linişte să fie poftite în cabinetul medicului ginecolog Anca Pătraşcu.
La un răsfoit de reviste, pe „mut“
O canapea generoasă, galbenă, cu fotolii asemănătoare, stă lipită de zid. Câteva persoane aşteaptă cuminţi. Salut. M-aşez pe scaun, în partea opusă. Îmi trag sufletul pe ascuns, ca şi cum mi-ar fi teamă să nu-l vadă cineva aşa înfoiat şi răvăşit. Parcă aş fi alergat la cursa cu obstacole. După ce mă scanează câteva secunde, privirile clienţilor-pacienţi îşi reiau activitatea. Lângă mine, o domniţă răsfoieşte neatent o revistă. Nici măcar pozele cu dive împăiate nu-i atrag atenţia. Nici mie. O doamnă însărcinată soarbe dintr-o sticlă cu suc, înainte să intre la ecograf. Nu suportă apa de nici un fel. Nu ştiu cine şi-a făcut un implant de nu ştiu ce. Cutăriţă s-a întors dintr-o vacanţă exotică, scriu revistele. Şi pe cine interesează? Abandonez lecturile pe diagonală. Au trecut circa două minute de când am intrat. Nimeni nu scoate un sunet. Zeci de fotografii cu copii mici sunt lipite pe trei suporturi şi agăţate de pereţi. Probabil sunt aduşi pe lume de medicul la care aştept. Uşa din dreapta se deschide. O femeie tânără - bănuiesc că e asistenta - cercetează chipurile celor din încăpere. Se uită la mine - sunt ultima venită - şi mă întreabă cu ce mă poate ajuta. Programare pentru o consultaţie. „Imediat se eliberează doamna doctor“. În câteva secunde, uşa se deschide din nou. „Aşa că să nu vă faceţi griji“. O pacientă se îndreaptă spre ieşire, luându-şi la revedere. Zâmbeşte relaxat. „Sănătate!“, se aude aceeaşi voce din cabinet.
Masa de tortură
Vocea capătă concreteţe: o doamnă înaltă, roşcată apare în cadrul uşii. O faţă aproape impenetrabilă, o expresie neutră... Brusc, îmi dispare orice emoţie. Mi se spune, pe un ton amabil, să mă pregătesc. Mi se recomandă cea de-a doua uşă. Mi-e indiferent. Acum aş putea coborî ca şi coşarii. Devin doar curioasă. Încă un minut şi sunt poftită înăuntru. Este sala de consultaţii, care comunică şi cu încăperea pe a cărei uşă exterioară e scris „Cabinet ginecologic“. O sală destul de generoasă, fără prea multe obiecte, cu câteva locuri de stat şi patul acela de inchiziţie, mai aproape de fereastră. De atâta vreme, cu atâtea aparaturi moderne şi ultramoderne, n-a inventat nimeni o formă mai puţin torturantă de consult ginecologic! Gresia e rece, la fel e şi în încăpere. Sub scaunele din dreapta, mai multe perechi de papuci galbeni, din plastic, stau cuminţi în aşteptarea pacientului. Un cuier lângă intrare... altceva nu mai apuc să observ. Medicul se aşază pe un scaun şi aşteaptă să mă instalez şi eu. Între timp... să ne cunoaştem mai bine: Ce vă supără? Cu ce vă pot ajuta eu? În mai puţin de un minut, îşi întocmeşte un tablou mental al pacientului. Adică al meu. Eu încă n-am aflat prea multe despre specialistul care mă consultă, dar...
Timpul costă banii... altora
Mi se cere pe un ton impersonal, dar calm, să fiu relaxată. Nu prea răspund la comenzi, se pare. A doua oară, tonul devine categoric, spre comandă. Nu ştiu de ce nu înţeleg, că doar mi se spune destul de clar. Ca unui elev într-o şcoală de stat. Încep să aflu şi eu câte ceva despre medic. Îmi imaginez că la fel se petrec lucrurile şi într-o sală de spital. Adevărat, fără televizor şi reviste la intrare, fără papucei galbeni pentru paciente, aşezaţi ordonat sub scaunele de lângă perete. Vocea din faţa mea devine nerăbdătoare. Simt un imbold puternic de a mă ridica, dar uneori am porniri masochiste, aşa că rămân. Sugerez doar un schimb de locuri, pentru că-mi doresc să cer cuiva relaxare, în timpul manevrelor rapide, dure, cu tentă brutală şi contracronometru. Încă două minute şi gata. Să n-am idei preconcepute. N-aş vrea ca vreun medic, de orice specialitate, să depene fiecărui client-pacient o poveste. Timpul e scurt şi e pe bani. Consultaţia a durat circa cinci minute, cu anamneza şi cu recoltarea probelor. În monede sau bancnote, asta înseamnă 100 de lei. Fără ecografie, care s-ar plăti separat. Tot atât. Plus 80 de lei analizele. Revin cu picioarele pe pământ. În timp ce mă încalţ, asistenta schimbă şervetul de pânză refolosibilă, aruncându-l într-un coş. Trecem în camera alăturată, ca să lăsăm timp altcuiva să se pregătească pentru marea experienţă.
Alte câteva minute. Sala de consultaţii s-a ocupat între timp. Au trecut circa zece minute. Uşa de la intrare mi-a devenit, brusc, foarte dragă! Mă întreb cum aş reacţiona dacă aş avea o sfoară legată în jurul mijlocului şi m-aş pregăti de bungee jumping. Cred că asta nu vreau să încerc. Dacă vreau sport extrem, caut bine, apoi îmi fac programare la ginecolog. O dată pe an e suficient. Nu vreau să mă îmbolnăvesc de inimă.
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.






















































































































© 2008 GAZETA de SUD. Toate drepturile rezervate. Textele şi fotografiile sunt proprietatea titularilor de copyright
şi nu pot fi reproduse fără acordul scris al acestora. Politica de confidentialitate

Marimea textului: 




