Mai întâi şi-au imaginat, apoi s-au jucat, interpretând roluri care să-i înveţe ce înseamnă grija faţă de cel de lângă ei şi cum să accepte ce este diferit. Valorile nu se învaţă teoretic – a fost gândul pe care s-a construit „Şi tu poţi fi înger“, un proiect desfăşurat în zece unităţi şcolare din Dolj.
Totul a pornit de la prietenia dintre doi copii. Locul jocului fără griji l-a luat urâţenia bolii, atunci când Petruţ a fost diagnosticat cu distrofie musculară. „N-am vrut să stăm cu mâinile în sân. Am pornit această campanie, nu pentru strângere de fonduri, deşi au fost adunaţi şi bani, ci mai degrabă am vrut să-i învăţăm pe copii, fie că sunt la grădiniţă sau liceu, să înveţe pe viu să fie solidari, să se implice, să-i accepte pe cei ce sunt altfel decât ei şi totodată să-i respecte. Or, acest lucru nu-l înveţi din teorie. Valorile nu se învaţă din vorbe. Spunea cineva că simpla cunoaştere, fără suflet, naşte camere de gazare. Ceea ce am urmărit noi prin acest proiect, prin rolurile pe care le-am jucat cu copiii, prin situaţiile pe care le-am imaginat, a fost să naştem empatie, înţelegere“, precizează Isabela Tudorache, mama lui Petruţ.
Proiectul, început în luna decembrie anul trecut, de Asociaţia „Parent Project“, o organizaţie a copiilor cu dizabilităţi, şi Centrul Naţional pentru Promovarea Femeii şi Copilului, a implicat zece instituţii şcolare din judeţ. Între voluntarii care s-au implicat s-a numărat şi Eugenia Garcia Hamilton, o tânără de 28 de ani, din Argentina: „În ţara mea, copiii cu nevoi speciale sunt numiţi îngeri, pentru că au un suflet special şi dăruiesc foarte multă dragoste şi pentru că ei înţeleg mai mult decât un copil obişnuit. Cât despre voluntariat, acesta este şi o muncă egoistă pentru că afecţiunea primită este o răsplată minunată pe care o primeşti“.
Cum cele aproape trei luni de proiect au avut impact asupra oamenilor, organizatorii au de gând să continue. Până atunciînsă, participanţii au primit câte o diplomă şi au avut parte, la final de săptămână, de un spectacol cu muzică, dans şi culoare, în sala Casei de Cultură „Traian Demetrescu“.
Şi, în tot acest timp, Anda, prietena lui Petruţ, concepe piese origami pe care încearcă să le vândă ca să strângă bani pentru tratamentul lui. Proiectul acesta reuşit a început de la prietenia dintre ei…“
