« Alte articole din categoria Actualitate
De la Întuneric la Lumină
Actualitate
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Învierea reprezintă vârful de boltă al perisabilităţii, al descompunerii, al morţii dinspre Înviere. Ea nu reprezintă o ţintă exclusiv pentru fiinţa umană, ci pentru întreaga existenţă, pentru că observăm că toată zidirea, pe deasupra căreia se plimbă Duhul Sfânt, se bucură de Înviere, ca efect al plinirii morţii.
Dar parcă, totuşi, dacă existenţa etero-umană are parte de Înviere numai ca hotar pus de Dumnezeire asupra ei, omul se bucură de Înviere într-un chip mult mai plenar şi adânc dumnezeiesc, datorită calităţii sale de chip al „chipului Dumnezeului celui nevăzut“.
De aceea, în urcuşul spre Înviere, omul are înainte-i două drumuri sau, cum zic Sfinţii Părinţi, două căi: una a întunericului şi cealaltă a luminii, una a morţii şi cealaltă a Învierii.
Toţi oamenii iubesc lumina, pentru că plinirea chemării de chip al „chipului Dumnezeului celui nevăzut“, soteriologic vorbind, se realizează numai în ambianţa animată a luminii, de aceea toţi oamenii îşi doresc Învierea, dar nu toţi reuşesc s-o şi dobândească, şi nu pentru că cineva le-ar interzice accesul la Învierea dătătoare de lumină, ci doar pentru că ei, datorită opacităţii născute din duplicitatea cuvântului, se rătăcesc din calea luminii şi, pribegind pe calea întunericului, rămân încremeniţi în bezna păcatului, adică întru moartea cea din afara Învierii.
De fapt, nu este o moarte fără de Înviere, ci este o moarte care are ca efect învierea cea dintru izolare sau comuniunea cea de gheaţă, ca rod al păcatului, adică al închiderii faţă de Dumnezeu, Care, dintru început, era Cuvântul, cel Care, de la început, era la Dumnezeu.
Cuvântul este Cel ce-l însoţeşte pe om în drumul spre Înviere, pentru că omul, ca fiinţă religioasă înzestrată cu chipul lui Dumnezeu, ajunge la starea de Înviere, cea plină „de har şi de adevăr“, prin harul Cuvântului celui dumnezeiesc, ce-l rosteşte din prisosul adânc al inimii sale, întru care locuieşte dreptatea cea dintru Cuvânt, cea care duce la lumină.
De cele mai multe ori, Cuvântul Învierii este un Cuvânt dulce, lin şi gingaş sau cel puţin aşa ar trebui să fie, pentru că El este izvor de iluminare duhovnicească (dumnezeiască), dar, uneori, pentru a-l smulge pe om din chingile robitoare ale păcatului stârpitor de lumină şi aducător de moarte, el rupe toiagul îndurării şi al milostivirii divine şi înlăcrimat, luând biciul trezviei, devine aspru şi dur ca o rocă, pentru a putea să străpungă moartea şi, smulgându-l pe om din întunericul cel mai din afară, unde viermele păcatului nu doarme şi focul nu se stinge, să-l ducă la gingăşia Învierii.
De aceea, în viziunea şi-n cultul creştin, Învierea reprezintă stâlpul de boltă al mărturisirii sale celei credincioase şi se oferă omului, dornic de Înviere, prin Iisus Hristos, Care este Cuvântul Învierii, Care, dintru început, era la Dumnezeu şi Care, pentru a salva umanitatea sărăcită (lipsită) de Înviere, dar desfigurat îmbogăţită întru moarte, „trup s-a făcut şi s-a sălăşluit întru noi“ şi, îngropându-ne cu El întru moarte, prin slava Tatălui cea plină de lumină, a înviat, pentru ca şi noi să umblăm întru înnoirea vieţii, prin nimicirea trupului păcatului, ca izvor al vieţii dumnezeieşti, răspândită din iluminare duhovnicească.
Drd. Eduard Popescu,
Biserica „Madona Dudu“
Nota curentă: 2.6 din 10 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de inger_de_noape:
Frumoase cuvinte, insa de la o parohie atat de bogata precum este "Madona Dudu" ne-am astepta si la fapte! In perioada interbelica, aceasta parohie oferea burse pentru studentii saraci, avea o editura unde se publicau carti de invatatura teologica, intretinea o cantina pentru saraci, facea slujire pentru oamenii din Craiova. Astazi, despre "Madona Dudu" se stie doar ca organizeaza nunti si botezuri pline de fast, pe bani buni, bineinteles. Nu stim ca din acesti bani sa se faca slujire pentru cei bolnavi, pentru cei aflati in saracie. Sa scriem vorbe frumoase, de la inaltimea unui doctorat (platit poate din aceeasi bani), este foarte usor. Insa, cata vreme vorba nu este insotita de fapta, va ramane o simpla vorba, o mazgalitura pe o hartie pe care oamenii o vor uita. Bine le-ar fi slujitorilor de la Madona Dudu, dar si de la alte parohii bogate din Craiova (Sf.Treime, Mantuleasa etc.) sa slujeasca si oamenilor, prin fapta, nu doar prin vorba. Decat sa fi scris acest articolas zemos, cu miros de predica academica, fara viata, mai bine autorul mergea la cei saraci, la cei bolnavi cu o faramitura din bogatia parohiei "Madona Dudu". Era mai de folos si pentru el, dar si pentru noi. - de raspuns catre inger_de_noapte:Mai, ingeras, frumoase cuvinte si poate in vreun fel merg spre concret, dar ori esti un complexat, ori te prefaci ca nu stii ca averile Bisericilor craiovene au fost date spre administrare Cinstitei Mitropolii, tocmai pentru a se putea face o unitara misiune sociala. Asa ca mai ramane doar predica din care se pare ca, in afara de faptul ca e academica intr-adevar, n-ai inteles nimic. Altfel, tu n-ai lovi cu atat seninatate in oameni despre care nu stii absolut nimic. Oricum, slujitorii bisericilor mai sus-numite (si nu numai) te asteapta la comuniunea Invierii, atunci cand ai trece din intuneric la lumina. Si poate chiar sa-ti insiri pe o foaie alba de hartie "vorbe frumoase, de la inaltimea unui dcotorat", dar nu ti-as dori sa muncesti a mia parte din cat a muncit autorul, ca nu ai putea duce in veci asa Cruce. A-propose, tu la cati saraci ai fost? Nu mai da cu piatra, ca nu esti chiar un inger. Frumos ar fi sa cugeti la cele zise si, in ambianta Invierii, sa-ti ceri iertare de la cei jigniti. Sa ai un Sf. Paste linistit si luminos!
- de catre_raspuns:Dragule, mergi matale frumos la Madona Dudu si intreaba cam cat e taxa la o cununie si o sa ai de ce sa te minunezi (desi, cred ca esti din zona si stii cum sta treaba!). Daca tot vrei sa afli cum merg treburile pe acolo, stai intr-o sambata si numara cununiile care se fac pe "banda rulanta" si inmulteste cu suma per cununie. Stiu "oful" unora dintre preotii Craiovei. Le-a luat Mitropolitul borcanul cu miere, adica padurile, pamanturile, cladirile. Ce afaceri ar mai fi facut ei, nu? Nu va mai plangeti de mila, ca ati ramas doar cu predica. Va bate Dumnezeu pentru o asa minciuna. Ziceti bogdaproste ca oamenii nu-si fac timp pentru voi, sa va dea rasplata cuvenita. Oricum, Dumnezeu vede si nu uita. Cat despre comuniune, avem unde sa mergem, multumim. Despre autor, sa-l aiba Dumnezeu in paza si sa-i dea smerenie si sanatate. Hristos despre care vorbeste el asa de "academic", nu avea doctorat in teologie. Avea insa slujirea oamenilor si jertfa adusa pentru mantuirea lor. Iar daca autorul a "transpirat" asa de mult pentru cateva randuri insirate pe un petic de hartie, atunci sa se lase de doctorat si sa-si vada de cantarea la strana. Nu mai confundati notiunile. A reaminti ce facea parohia Madona Dudu acum o jumatate de secol nu este o jignire. Daca voi chiar faceti slujire, atunci, aveti posibilitatea sa spuneti macar aici, pe forum. Hai, curaj, scrieti despre programele sociale pe care le faceti in fiecare saptamana, despre cartile pe care le tipariti in fiecare luna, despre cantina saracilor, despre tot ceea ce lucrati pentru binele oamenilor. Sa ne ierte Dumnezeu ca aducem tulburare...
- de raspuns_catre:Sa te ierte Dumnezeu..... mai ales pentru duplicitatea cuvantului.
