16.2 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitateFlorile de 8 Martie, la mâna bursei olandeze

Florile de 8 Martie, la mâna bursei olandeze


Se ştie că săptămâna 1-8 Martie este cu siguranţă cea mai „traumatizantă“ din an: atât pentru femei, copleşite de emoţii şi atenţii cu care sunt brutal asaltate în această perioadă, pentru bărbaţi, dărâmaţi, la rândul lor, de emoţiile rare – şi de aceea, terifiante – ale shoppingului, cât şi pentru comercianţi, care socotesc o iarnă întreagă cum să dea lovitura în primele zile ale primăverii. Printre aceştia din urmă se numără şi florarii – cei mai supuşi riscului: pe lângă faptul că marfa lor este perisabilă, ea atinge uneori preţuri exorbitante pentru craiovenii de rând.

 

Ne aflăm spre finalul celei mai fierbinţi perioade a anului. De pe 10 februarie până pe 10 martie, în fiecare an, Craiova este „mistuită“ de emoţii… costisitoare. Mai exact, cu câteva zile înainte de naţionala deja sărbătoare a Sfântului Valentin, tot oraşul intră în fierbere. Pe toate tarabele, în toate vitrinele, toate chioşcurile şi magazinele începe invazia neiertătoare: de inimioare, maimuţoi, pixuri, pijamale, bijuterii, cipici şi ciocolate, toate neapărat roşii! Tot în aceeaşi perioadă, între toate celelalte soiuri şi culori de flori care umplu, ca prin farmec, oraşul încă zgribulit de iarnă, trandafirul – evident, cel roşu – este la cea mai mare căutare. Şi, amănunt lesne de observat, la preţul cel mai piperat, dacă este să compari costul lui din această perioadă cu acela din restul anului. Iar până pe 10 martie, când păleşte febra sărbătorilor cu îndrăgostiţi, mărţişoare şi femei, florile se iau la o întrecere nebună: atât în aranjamente, cât şi în preţuri. De ce sunt scumpe?, s-a întrebat, desigur, tot omul în această perioadă… De ce e narcisa aia amărâtă trei lei mari şi graşi şi de ce un buchet de bun-simţ ajunge la înnebunitorul preţ de 30-40 de lei? Explicaţia este simplă: bursa florilor dictează preţul, şi nu de ici, de colo, de la serele de la Işalniţa (care nici nu ar mai avea ce să dicteze, decât, eventual, lungimea castraveţilor), ci taman din Olanda, de unde se conduc frâiele afacerii cu flori pentru toată Europa! 

Florile doamnelor noastre – la mâna bursei olandeze

Aşa cum bine ştiu comercianţii din Craiova – şi habar nu au majoritatea oamenilor de rând – drumul unei flori până la inima femeii iubite este lung şi anevoios. Mirela Rădoi, comerciant şi designer florist în piaţa de flori de la Spitalul nr. 2 din Craiova, îl explică în detaliu: „Vă dau un exemplu: acum o săptămână, am fost la Bucureşti să iau marfa pentru 1 Martie. Angrosistul cu care lucrez eu avea calculatorul deschis pe bursă: preţul de pornire la trandafirul Grand-Prix era de 1,10 euro… În mai puţin de o jumătate de oră, acesta a ajuns la 1,80 euro… Adică aproape şapte lei româneşti şi asta, la prima mână… Până să ajungă pe piaţă, la noi, mai are ceva drum…“.

Din cauza lipsei unei producţii interne serioase de flori ornamentale, majoritatea celor de pe piaţa românească sunt aduse din Olanda, iar la Amsterdam se află marea bursă europeană a florilor. Lucrurile se petrec ca la orice bursă care se respectă: toţi producătorii de flori licitează un preţ. Se ajunge la un preţ de un euro, doi, pe bucată, poate şi mai mare, în funcţie de producătorii care participă la licitaţie. Cum s-a stabilit un preţ, de aici, angrosiştii români trimit în ţară transporturile cu gingaşele plante. Pentru drum, pentru pierderile inevitabile, pun şi ei un adaos. La rândul lor, comercianţii din toată ţara – şi din Craiova – care merg la Bucureşti şi cumpără marfa adaugă la preţ cheltuielile de drum, acelea de ambalaj, de „verdeaţă“, de panglică şi chiar o virgulă, acolo, pentru acele pierderi de 10%, cauzate de ofilire sau rupere… Astfel, o floare ajunge pe piaţă la un preţ care în mod cert pare exorbitant pentru cumpărătorii de rând. Chiar dacă preţul este totuşi acelaşi în toate ţările europene!

8 Martie – mai rău decât 1!

Piaţa de flori de la Rotonda, Calea Bucureşti. 18 tarabe îşi înşiră, pe trotuar, sutele de flori multicolore, doar-doar i-or face cu ochiul vreunui cumpărător. Din păcate, frigul din ultimele zile le-a îngheţat atât sufletele, cât şi buzunarele craiovenilor. Trec ca vântul în maşini sau tramvaie, în timp ce comercianţii suspină calculându-şi pierderile. „Nu am făcut nimic, a fost cel mai prost martie din ultimii ani“, a spus Mariana Popescu, comerciantă de flori, care a adăugat: „De 1 Martie a fost vreme însorită, dar, din păcate, a căzut sâmbăta, în zi nelucrătoare. Vânzările au fost mici – abia am reuşit să scot banii investiţi… Alt transport nu am mai luat, sper să le vând pe acestea, deşi au o săptămână de când le-am adus. Dar, aşa cum stau lucrurile, 8 Martie va fi şi mai prost decât 1!“.

Două tarabe mai încolo, între o îmbucătură de pizza rece şi o „resuscitare“ a florilor lângă calorifer, Adriana C. este la fel de supărată pe insuccesul din această perioadă. Afară, în faţa chioşcului, preţurile sunt afişate de-o şchioapă, la fiecare sortiment: garoafa – doi lei, trandafirul – opt lei, zambila – cinci lei, laleaua, frezia – trei lei, orhideea – zece lei, crinul imperial – 15 lei. Cât despre buchete, preţul lor te îngheaţă mai rău decât toate cojoacele babelor întoarse din drum.

O afacere cât să nu mori de foame

„Pentru cei care nu cunosc care este afacerea pare scump. Sunt de acord cu ei. Dar florile vin scumpe de la producători. Când calculăm preţul unui buchet, noi trebuie să scoatem şi banii pe care i-am investit în ambalaj (de la cel simplu, celofanul de 20 de bani, la hârtia ecologică, de 80 de bani, până la plasa de cânepă, la trei lei), dar şi în verdeaţă. Pe astea nimeni nu le vede, dar un fir de Gypsophila (Voalul miresei) este trei lei, o ferigă de Costa Rica – 40 de bani, un Bergras – un leu, bani pe care nu-i putem pierde. Să mai spun ce înseamnă afacerea cu flori: două-trei sute de lei chiria lunară pe chioşc, taxă de gunoi – 30 de lei, curentul electric (pentru calorifere sau aer condiţionat, în funcţie de anotimp), alte câteva sute, apa etc. Şi vă fac un calcul: la patru-cinci mii de lei investiţie, rămâne un salariu mediu – nici mai mult, nici mai puţin. Cât să nu mori de foame, asta e marea afacere cu flori!“, a mai spus Adriana C.

Doar florăriile şi contrabandiştii numără biştarii de martie

Două excepţii am găsit printre cei care se ocupă cu patos de această frumos mirositoare afacere, două categorii pentru care vremea rea şi zilele nelucrătoare nu au contat, iar vânzarea florilor le-a adus bani frumuşei în buzunar. Pe de o parte, sunt florăriile – şi luăm una la întâmplare: Iris. Aici, deşi preţurile nu diferă cu mult de ale celor de la chioşc (furnizorii fiind, în mare parte, aceiaşi), vânzările au fost exact pe măsura aşteptărilor. „Unul dintre motive este că noi vindem rar buchete simple de flori. Comenzile noastre sunt, în general, de aranjamente – iar florăria este cunoscută pentru acest lucru, datorită angajatelor care au studii de horticultură şi aranjamente florale şi care reuşesc să creeze adevărate opere de artă, pentru orice buzunar“, a declarat Tatiana Stanciu, manager la florăria amintită.

Cea de-a doua categorie o reprezintă aşa-zişii „vânzători de mărţişoare“ mai tuciurii, care, în loc de coşari cu şnur – cum ar fi trebuit să comercializeze, conform autorizaţiei primite de la primărie – au umplut mesele şi cutiile de carton de pe Unirii cu flori. Fără să-i verifice nimeni, fără să-i întrebe nimeni ce provenienţă au zambilele trântite, la grămadă, pe pavaj ori freziile şi garoafele mirosind a coroane devastate din cimitire, aceştia şi-au văzut liniştiţi de treabă, vânzând sub preţul pieţei, dar îngroşând serios buzunarele. Pentru ei, 1-8 Martie a fost încă o săptămână în care comerţul la negru a mers ca uns!

Importul ne mănâncă!

Ne întoarcem totuşi la întrebarea de bază, care a stat pe buzele cam tuturor craiovenilor, în special în această ultimă săptămână: „De ce sunt florile atât de scumpe? Păi, la cât costă un buchet de flori şi la câte profesoare are fiica mea, ar însemna să ajung la sapă de lemn…“, se lamenta ieri Ramona Dragu, exprimând nemulţumirea generală. Răspunsul: pentru că florile din pieţele, tarabele, florăriile şi casele noastre sunt de import. Pentru că serele româneşti au murit – sau au fost „spălate“ în alte afaceri, mai productive. Şi pentru că, la o adică, a creşte o floare nu este o muncă uşoară şi nici ieftină. Aşa că nu e mai uşor să luăm noi amărâta de lalea gata crescută şi înflorită, chiar dacă la preţ european?!

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

3 COMENTARII