2007 a venit cu premiere în politica românească

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Aderarea la UE, suspendarea şefului statului, două consultări populare, alegeri europarlamentare, apariţia unui nou partid.

Aderarea la UE, devenită oficială la 1 ianuarie, ar trebui de asemenea menţionată, însă euforia aderării a fost repede umbrită de scandalurile din plan intern. Chiar la începutul anului, la doar câteva săptămâni după ce am devenit europeni „cu acte“, a fost declanşat scanadalul „Bileţelul“, prin care şeful statului îl acuza pe primul-ministru de trafic de influenţă. Aceste divergenţe, dublate de disputele din cadrul Alianţei D.A., au ocupat spaţii generoase în presa internaţională, iar lideri politici europeni au atras atenţia că nu suntem tocmai pe drumul cel bun. Acelaşi avertisment a fost dat, la trei luni de la aderare, de Standard&Poor’s, prin schimbarea ratingului de ţară acordat României, de la „pozitiv“ la „stabil“. Revizuirea în sens negativ a fost motivată de tensiunile politice dintre instituţiile statului şi de lipsa de transparenţă a factorului politic.

La Bucureşti, reacţiile faţă de toate aceste constatări au fost în tonul obişnuit, prin pasarea responsabilităţii de la unul la altul. Preşedintele şi primul-ministru s-au acuzat reciproc că, prin declaraţiile pe care le fac, afectează imaginea României.

Operaţiunea „suspendarea“

Disputele politice dintre palate s-au acutizat în acest an, dar au fost oarecum egalate de divergenţele dintre şeful statului şi parlamentari. Iniţiată de PSD în luna februarie, propunerea de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu a fost analizată de o Comisie parlamentară de anchetă, condusă de liderul PC Dan Voiculescu. În final, au fost găsite 19 capete de acuzare împotriva lui Traian Băsescu, printre care „partizanat politic, intervenţie brutală în activităţile legislativului, participarea abuzivă la şedinţele de guvern, ca şi faptul că a contribuit la crearea unei atmosfere de instabilitate politică şi a timorat CCR“. Curtea Constituţională a avizat însă negativ propunerea de suspendare. În esenţă, judecătorii CCR constată că atât timp cât opiniile, observaţiile sau cererile preşedintelui nu produc efecte juridice, nu se poate spune că şeful statului încalcă Legea fundamentală. Supusă votului în Parlament pe 19 aprilie, cererea de suspendare a fost aprobată cu 322 voturi „pentru“ şi 108 „împotrivă“. Pentru 30 de zile, România a fost condusă de preşedintele interimar Nicolae Văcăroiu, timp în care s-a desfăşurat campania electorală pentru referendum. Pe 19 mai, Băsescu a câştigat referendumul cu 75% din voturi, la o prezenţă de 44,5% din totalul populaţiei cu drept de vot.

Alegerile pentru PE

Liderii opoziţiei au fost extrem de încântaţi de propunere, pe motiv că prioritară este finalizarea procedurilor de suspendare a şefului statului. Aşa cum era însă de aşteptat, chiar dacă s-a desfăşurat în luna noiembrie, campania electorală a fost lipsită de dezbateri pe teme europene. Principalul subiect tratat de către politicieni a fost legat de disputa privind votul uninominal. La euroalegeri, prezenţa a fost destul de bună, de aproape 30%, comparativ cu restul statelor europene în care s-au desfăşurat astfel de scrutinuri, media de participare la nivelul UE fiind de 20%. În aceeaşi zi cu alegerile pentru PE s-a desfăşurat al doilea referendum din acest an, având ca subiect alegerea senatorilor şi deputaţilor prin votul uninominal pur. Spre deosebire de referendumul din luna mai, cel din noiembrie a fost un eşec, prezenţa fiind în jur de 26%.

Miniştri demişi pe bandă şi guvern minoritar

Demersul a venit doar la câteva luni după ce alt partid aflat în coaliţia de guvernare, PC, a ales să treacă în opoziţie. Pretextul demiterii miniştrilor democraţi a fost legat de decizia primului ministru de a amâna alegerile pentru PE prin ordonanţă de urgenţă. Potrivit legii, ordonanţa respectivă trebuia semnată de premier şi contrasemnată de miniştrii responsabili cu punerea în aplicare a actului respectiv. Cum PD s-a opus amânării scrutinului, ministrul de interne, Vasile Blaga, şi ministrul justiţiei, Monica Macovei, au refuzat să semneze ordonanţa. Astfel că Tăriceanu a găsit momentul prielnic pentru a pune capăt unei alianţe care nu mai mergea de multă vreme şi a demis miniştrii PD.

Alianţa s-a rupt, iar democraţii au trecut în opoziţie. Rămas doar cu miniştrii de la PNL şi UDMR, cabinetul Tăriceanu II este minoritar, şi depinde de parlamentarii opoziţiei, în special de cei ai PSD, pentru a-şi trece proiectele prin parlament.

Apariţia unui nou partid

Cu doar două săptămâni înainte de sfârşitul anului, pe scena politică apare un nou partid, Partidul Democrat Liberal, apărut în urma fuziunii prin absorbţie a PD şi PLD. Liderii celor două formaţiuni susţin, însă, că PD-L este un partid nou şi nu unul format prin fuziune. Practic, persoanele care au militat iniţial pentru ca Alianţa D.A. să se transforme într-un partid şi-au văzut acum visul împlinit. Scopul declarat al acestei transformări este crearea unui mare partid de centru-dreapta care să câştige alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale. Potrivit iniţiatorilor, noua formaţiune cuprinde valori democrate, liberale şi creştin-democrate. Deviza noului partid va fi „Unirea face puterea“, iar însemnul electoral este un trandafir pe fond portocaliu. Potrivit înţelegerii între democraţi şi liberal-democraţi, preşedintele PD-L a fost numit Emil Boc, secondat de Theodor Stolojan şi Adriean Videanu. Această conducere este declarată ca fiind provizorie, alegeri efective urmând să aibă loc în 2009, după alegerile prezidenţiale. PD-L a anunţat deja că va susţine candidatura lui Traian Băsescu pentru un nou mandat la Cotroceni.