Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Mare parte din terenurile Staţiunii de Cercetare Legumicolă Işalniţa nu vor putea fi folosite la reconstituirea dreptului de proprietate, aşa cum trâmbiţează prefectul de Dolj, pentru că activele ei au fost deja cumpărate de o societate comercială din Vâlcea, peste care pluteşte umbra lui Dinel Staicu.

Pentru zece miliarde de lei fără TVA, Indstar Management SA din Râmnicu Vâlcea a cumpărat activele Staţiunii de Cercetare Legumicolă Işalniţa pe care pusese sechestru Direcţia Finanţelor Publice Dolj în contul unei datorii de 25 de miliarde de lei. La prima vedere a inventarului care a făcut obiectul licitaţiei din 25 iulie 2007, poţi să crezi despre cumpărător că a fost legat la ochi când, singur fiind ca ofertant, s-a aruncat să dea bănetul grămadă pe tot felul de barăci, şoproane, alei de acces, canale, utilaje numai bune de fier vechi etc. În realitate, activele cumpărate îl vor ajuta pe împuternicitul firmei, Nicolae Firuleasa, un apropiat al artizanului Dinel Staicu, să ceară căi de acces la drumul european E 70 sau la centura ocolitoare a Craiovei sau către satul Albeşti, unde, mai nou, se construiesc cartiere de case cu etaj şi unde preţul terenului a sărit de 20 euro/mp. Pentru că activele sunt amplasate pe terenurile râvnite şi de alţi trepăduşi ai Craiovei, Staicu a pregătit în laboratoare lovitura de maestru. Din cele 200 ha care se vor scoate din proprietatea publică a statului pe motiv că sunt necesare reconstituirii dreptului de proprietate pentru localnicii din zonă, nu va ajunge la aceştia decât poate jumătate, iar diferenţa va fi înghiţită de căile de acces la şoproanele firmei vâlcene.

Umbra lui Staicu la Işalniţa

Deşi staţiunea de la Işalniţa are datorii către stat de multă vreme, abia anul trecut Finanţele Publice au pus sechestru pe active în valoare de aproximativ 11 miliarde de lei, sumă la care a ajuns firma de evaluare a Mariei Lilieceanu, fosta inspectoare-şefă a Inspectoratului pentru Calitatea Seminţelor Dolj. În aceeaşi perioadă şi dintr-o pură întâmplare, s-a înfiinţat şi societatea care le-a cumpărat în iulie 2007. Activele ar fi fost de mult vândute, dar Ordonanţa 147/2005 nu a dat voie finanţelor să execute staţiunile timp de un an, adică până în vara acestui an, când operaţiunea a şi fost executată, după părerea finanţiştilor doljeni, cu mult succes, deoarece au vândut tot la pachet şi de la prima licitaţie. Micul succes de zece miliarde de lei cu care se laudă finanţiştii, recuperaţi de la o societate de stat cum este staţiunea, va încurca rău iţele retrocedării pentru că societatea cumpărătoare nu are de gând să se apuce de agricultură, dovadă fiind faptul că după licitaţie au lăsat tot ce au cumpărat la staţiune şi duşi au fost. Vor reveni cu siguranţă când se vor împărţi pământurile pentru a-i atenţiona pe pofticioşi că pe acolo nu se trece. Umbra lui Staicu veghează şi la Işalniţa!