„La que m`ha robat la cor/ quan la mires a la lunn/ pareix una poma rojo/ collida la mes de juny“(Dacă mă uit bine /la fata care mi-a furat inima/, este atât de frumoasă/ ca mărul cules în luna iunie) este un vers din repertoriul Ansamblului de dans folcloric spaniol „Realenc“.
Ansamblul de dans şi cântec
„Realenc“ este, de o săptămână, în vizită la Craiova şi a susţinut un spectacol în Piaţa „Mihai Viteazul“, împreună cu Ansamblul local „Maria Tănase“. Pentru unii dintre membri este prima vizită în România şi sunt foarte încântaţi de ospitalitatea oamenilor. „Realenc“ este un grup de amatori, nici un component nu are studii de muzică şi toţi fac asta ca o a doua meserie.
Muzică pe banii lor
În componenţa grupului de dans intră profesori de liceu, farmacişti, antreprenori, conservatori de patrimoniu, secretari, biologi sau chimişti. Toţi vin la repetiţii din pasiune, iar cheltuielile sunt suportate de fiecare. Costumele pe care le poartă în timpul spectacolelor sunt proprietatea fiecăruia.
Ineditul grupului este dat de faptul că toţi cei 30 de membri şi cântă, şi dansează. Însă, ei nu prelucrează folclorul pe care îl culeg din bătrâni. „Noi aducem pe scenă folclorul aşa cum este el. Venim de drag la repetiţii şi, prin faptul că suntem un grup de prieteni, ne mobilizăm mai bine pentru a susţine spectacolele. Nu am participat la concursuri. Nu avem pretenţii materiale şi nici nu ne lăudăm cu diplome. Noi venim decât la festivaluri naţionale şi internaţionale şi schimburi de experienţă. Pentru noi contează foarte mult că avem unde să ne promovăm tradiţiile şi portul popular“, a spus Antonio Alcaide, îndrumătorul grupului. Cântă la chitară, chitară mică (ghitarrone) şi două tipuri de mandolină (bandurria şi laut), iar muzica lor nu are sunete prelucrate. Dansurile pe care le prezintă publicului sunt originare din regiunea lor natală, Valencia.
Au amintiri plăcute de peste tot, dar românii li s-au părut cei mai receptivi şi comunicativi dintre europeni.
Să nu se piardă identitatea poporului
Grupul de dans folcloric va împlini anul viitor 25 de ani. Antonio Alcaide şi soţia sa, Patxi Ferrer, sunt iniţiatorii formaţiei, dar tot ei au pus bazele unei şcoli de dans şi muzică tradiţională spaniolă pentru copii. După împlinirea vârstei de 16 ani, copiii devin membri ai ansamblului mare. Obiectivul acestei şcoli este de a nu se pierde tradiţia populară.
Dansurile le culeg din popor, iar costumaţia este reprodusă întocmai ca în original. Multe dintre costumele lor sunt originale şi au reuşit să organizeze şi câteva colecţii de costume populare din secolele XVIII şi XIX. „Noi, prin dansul şi cântecul nostru, încercăm să păstrăm tradiţia. Valorile naţionale folclorice nu trebuie pierdute. Dacă acestea se pierd, se pierde şi identitatea, ca popor“, a concluzionat Antonio Alcaide.
