O incursiune în lumea poveştilor

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Zâna cea Bună, Pinocchio, ScufiÅ£a RoÅŸie, Magul din poveste sunt doar câteva dintre personajele din basme prezente la serbările micuÅ£ilor de la grădiniţă sau de la ÅŸcoală.

VacanÅ£a bate la uşă. Prin ÅŸcoli ÅŸi grădiniÅ£e, copiii s-au pregătit pentru serbări. S-a repetat rolurile. S-au făcut decoruri. Cei din grupa mare se vor despărÅ£i de educatoare ÅŸi din acest motiv ÅŸi-au dat silinÅ£a să realizeze un spectacol perfect. Fiecare ÅŸi-a învăţat rolul cu toată responsabilitatea. Au avut de interpretat o scenă din „ScufiÅ£a RoÅŸie“. Åži Zâna cea Bună, cu a ei baghetă magică, a fost prezentă într-o scenetă din „Pinocchio“. L-a ajutat să-ÅŸi recapete lungimea naturală a nasului, după ce a minÅ£it zile bune. Åži Geppeto a participat la serbare, alături de Lupul din “ScufiÅ£a RoÅŸie”, dar ÅŸi de animalele din pădure.

Goana după costume

Pentru reuÅŸita spectacolului a fost nevoie ÅŸi de ajutorul celor de acasă. Zâna cea Bună nu putea apărea într-o rochiţă oarecare ÅŸi nici Pinocchio nu putea îmbrăca pantalonii aceia banali, cu bretele, pe care mama îi dă în fiecare zi. „Nesuferită Å£inută!“, gândeÅŸte micuÅ£ul care priveÅŸte cu dezgust pantalonii frumos călcaÅ£i ce stau pe scaunul din cameră, aÅŸteptând să fie îmbrăcaÅ£i. „Bretelele alea mă deranjează teribil, dar mami nu vrea să înÅ£eleagă“, îÅŸi spune micuÅ£ul în gând. În fine, acceptă să-i poarte ÅŸi în această zi, nu vrea să întârzie la repetiÅ£iile pentru serbarea de sfârÅŸit de grădiniţă. Abia aÅŸteaptă să-ÅŸi prezinte numărul în faÅ£a colegilor. Astăzi se va face repetiÅ£ie generală, cu costume. Å¢inuta sa, de Pinocchio, a fost confecÅ£iontă la un designer vestit din oraÅŸ. Câte lacrimi nu a vărsat el pentru costumaÅŸ! Åži-a dorit o căciuliţă tip coif, roÅŸie, iar nenea acela vestit în urbea lor a spus că nu face aÅŸa ceva. Lacrimile sincere ale prichindelului l-au făcut însă să-i promită că va încerca să-i confecÅ£ioneze una. Acum o are în rucsac, alături de pantalonaÅŸii cu dunguliÅ£e, cu nelipsitele bretele, căci aÅŸa a vrut mami. A fost ideea ei. Sunt albaÅŸtri, se asortează perfect cu cămăşuÅ£a, confecÅ£ionată ÅŸi ea special cu această ocazie. Va fi un Pinocchio autentic. O va cuceri cu siguranţă pe Zâna cea Bună, Miruna. Åži atunci, ea îi va micÅŸora nasul uriaÅŸ. În fine, maÅŸina parchează în faÅ£a grădiniÅ£ei. Pinocchio uită să-ÅŸi salute părinÅ£ii. Coboară în goană pentru că a întârziat deja la repetiÅ£ii.

O repetiţie salvată

Cu sufletul la gură, ajunge în sala de repetiÅ£ii. Surpriză. Neplăcută. Miruna stătea într-un colÅ£. Pe obraji îi curgeau râuri de lacrimi. ReuÅŸeÅŸte cu greu să îngâne: „Mami a uitat de costumul meu de prinÅ£esă. Când s-a dus la doamna de la atelier, rochiÅ£a mea se pierduse printre rochiile acelea urâte de mireasă“. „O repetiÅ£ie eÅŸuată. Cine îmi va micÅŸora mie nasul?“, gândeÅŸte Pinocchio. TristeÅ£ea l-a cuprins ÅŸi pe el.
În alt colÅ£ al oraÅŸului, forfotă mare. În atelierul de creaÅ£ie, o mămică vizibil grăbită îÅŸi frământă mâinile. RochiÅ£a de prinÅ£esă a fetiÅ£ei ei nu este gata. Bacheta magică, uitată undeva pe masa de lucru a designerului, pare să nu poată face nici o minune. Printre rochiile de mireasă, costumaÅŸul de serbare al micuÅ£ei nu fusese terminat. Acum se lucra de zor la el. Se coseau ultimele pasmanterii (broderii manuale - n.r.). CoroniÅ£a era gata. Minutele treceau uimitor de repede, dar rochiÅ£a întârzia să apară. În mintea mamei se derulau tot felul de imagini. Cu siguranţă, micuÅ£a sa plângea undeva printr-un colÅ£ al grădiniÅ£ei. În sfârÅŸit, rochiÅ£a, uimitor de frumoasă, aÅŸezată pe un umeraÅŸ, intră în scenă. Era aproape perfectă. Cu mâinile tremurânde de emoÅ£ie, mama o atinge. O ultimă privire spre ceasul de la mână. Întârziase mai bine de o jumătate de oră. ZâmbeÅŸte însă, avea în mână costumaÅŸul Zânei celei Bune, care va uita de toate, îÅŸi va ÅŸterge lacrimile ÅŸi îi va da un pupic pe obraz, în semn de iertare ÅŸi recunoÅŸtinţă. RepetiÅ£ia generală avea să fie salvată, la fel ÅŸi spectacolul.