Un filmuleţ de câteva momente, un personaj interesant, un premiu care încununează munca a trei liceeni craioveni.
Petre Laurenţiu Şchiopu, Gina Radu şi Simona Alexandra, elevi ai Grupului Şcolar „Ilie Murgulescu“ au reuşit să convingă juriul Festivalului de Film European (desfăşurat la Craiova în perioada 11-13 mai) că liceenii de astăzi pot fi şi altfel. Pot munci, pot avea hobby-uri şi pot cuceri şi promova alte talente. Mesajul lor, „Mesajul dansului“, de fapt un filmuleţ realizat cu o cameră de filmat împrumutată, într-un decor găzduit de Teatrul Liric din Craiova, şi un personaj cât se poate de interesant. O fetiţă de şapte ani, Ioana Lucia Ghivercea, o micuţă balerină, cu un vis mare: „Mi-aş dori să dansez pe marile scene ale lumii. Sper să fac săli pline“. Şi munceşte, dansează, îşi studiază mişcările în oglinzile sălii de balet. Lelia Veis (prim-balerină a Teatrului Liric), de altfel coregrafa fetiţei, îi conduce discret paşii. Şi ea dansează. Pe o scenă cu un decor simplu, ce-i drept cu o sală goală. Şi totuşi, un admirator nerăbdător în dreapta scenei, undeva în spatele perdelelor. Poartă un buchet de flori în mână. Îşi mută greutatea de pe un picior pe celălalt. Aşteaptă ca ea să-şi termine reprezentaţia. Dar nerăbdarea învinge. Nu o mai poate controla. Şi intră în scenă. Ar vrea să o sărute, dar nu îndrăzneşte. Ea, deloc deranjată de gestul său, îi aruncă un pupic pe obraz. Acesta este filmuleţul lor, câştigător al menţiunii concursului „Europa în licee“.
Ei sunt vinovaţi
Au învăţat să lucreze în echipă, să pună la bătaie tot ce au mai bun. Petre – calităţile de cameraman, Gina şi Simona – pe cele de fini observatori şi regizori. Şi-au ales subiectul cu grijă: „Am remarcat-o pe Ioana în cadrul unui spectacol organizat în cadrul programului «Ro-talent», pe vremea când cochetam cu pantomima“, a mărturisit Gina. Şi-au conceput atent mesajul: „Ideea ne-a venit gândindu-ne că prin sensibilitatea dansului, graţie şi mişcare vom reuşi să ne facem mai bine înţeleşi şi acceptaţi în rândul comunităţii europene.
A fost mesajul pe care am încercat să-l transpunem în imagini şi se pare că am reuşit. Ne-am folosit de mişcare ca imagine a unei aspiraţii şi trăiri, de imaginea fetiţei, cine ştie – viitoare balerină de talie internaţională, ca speranţă pentru noi toţi de a fi respectaţi şi admiraţi de europeni“, au mărturisit cei trei liceeni.
Şi se pare că au reuşit. Nu se opresc însă aici. Ştiu că pot mai mult şi, poate cel mai important aspect, vor mai mult. Mâine alte idei se vor naşte şi, poate, cu ele alte proiecte, cine ştie – încununate de succese cel puţin la fel de mari.
