În judeţul Dolj, din 151.361 ha de teren amenajat în sistem de irigaţii funcţional, sunt irigate doar 4.000 ha, în condiţiile în care s-au încheiat contracte pentru aproape 40.000. În aceste condiţii, guvernul a refuzat să declare judeţul calamitat.
Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) este cea care administrează sistemul de irigaţii naţional în care sunt cuprinse trei milioane de hectare de teren. Din acestea, doar pe un milion de hectare sistemul este funcţional. Legea nr. 138/2004, a irigaţiilor, reglementează funcţionarea sistemului naţional, stabileşte tarifele percepute pentru fiecare o mie de metri cubi de apă, tarifele de udare, perioadele de încheiere a contractelor de furnizare a apei, precum şi cotele de subvenţii acordate de stat din tarife. Tot Legea nr. 138 stabileşte că subvenţia din tarif, care până acum a fost de 3,9 milioane pentru fiecare hectar contractat, iar de câteva zile s-a dublat, o primeşte doar Organizaţia utilizatorilor de apă pentru irigaţii, care a încheiat contractul de irigaţii în numele membrilor pe care-i are. Fostele asociaţii ale utilizatorilor de apă care nu s-au transformat în organizaţii nu pot încheia contracte şi nici nu pot primi subvenţie.
Fermierii se fac că udă, iar guvernul se face că nu vede că e secetă
Judeţul Dolj are amenajate pentru irigaţii 260.173 de hactare din cele peste 500.000 ha de teren agricol existent. Din acest teren amenajat în urmă cu aproximativ 40 de ani, doar 151.361 ha pot primi apă dacă pentru ele ar exista contracte de furnizare cu ANIF, iar contractanţii ar plăti cota lor din tariful anual de furnizare, care este 20%, şi 10% din tariful de livrare a apei. Din totalul suprafeţei care poate fi irigată în Dolj, au fost contractate doar 36.943 ha, iar în realitate nu se udă decât 4.000 de hectare, deşi canalele de aducţiune sunt pline cu apă în trei amenajări. „Ca să putem livra apă pe canale, trebuie ca proprietarii de teren sau arendaşii din Organizaţiile utilizatorilor de apă pentru irigaţii să îndeplinească, potrivit Legii nr. 138/2004, trei condiţii: trebuie ca până pe data de 31 ianuarie a anului în curs să contracteze 20% din capacitatea punctului de livrare, 20% din amenajare şi 20% din canalul de aducţiune. Cei care respectă acest minim pot încheia contracte cu noi şi pot beneficia de subvenţia din tarif“, a spus Daniela Prodan, directoarea sucursalei ANIF Dunăre – Olt.
Fiecare cu dreptatea lui
Doljul are 18 amenajări pentru irigaţii, iar una are în medie aproximativ 70.000 ha. Contracte de furnizare a apei nu s-au făcut decât în trei amenajări: Sadova – Corabia – 19.069 ha, Nedeea – Măceşu – 11.572 ha şi Calafat – Băileşti – 6.302 ha. Dacă întreaga suprafaţă din cele trei amenajări ar fi contractată, judeţul ar iriga 120.000 ha, suprafaţă care s-ar apropia de cea amenajată în sistem de irigaţii unde acesta este funcţional, lucru care nu s-a mai întâmplat de pe vremea cooperativelor agricole de producţie. Surse neoficiale au declarat că se irighează o suprafaţă foarte mică din cauza furtului de apă, care a devenit aproape o practică pentru proprietarii cu terenuri de-a lungul canalelor de aducţiune a apei. Unii dintre aceştia şi-au cumpărat motopompe şi pe aproape 300 de metri de la canal udă furând apa din canalele ANIF. Dublarea subvenţiei la tarifele anuale şi de livrare a apei, precum şi prelungirea termenului de încheiere a contractelor de furnizare a apei până către mijlocul verii nu aduc mai mulţi contractanţi la ANIF, chiar dacă seceta omoară câmpuri întregi. Practicarea a peste 5.000 de tarife la nivel naţional, precum şi tarife diferite în cadrul aceleiaşi amenajări reprezintă principalul motiv pentru care ţăranii din organizaţii nu vor uda. Zvonul potrivit căruia se va încerca introducerea tarifului unic la nivel de amenajare indiferent de distanţa la care se află terenul de staţia de punere sub presiune ar fi un pas înainte pentru toată lumea. Până atunci, nici măcar marii fermieri nu se înghesuie să încheie contracte de furnizare a apei dintr-un sistem care are randament de numai 67% . „Ministrul Remeş ar trebui să citească mai întâi Legea nr. 138/2004, a irigaţiilor, care este de la un cap la altul o prostie. Nu poţi să practici 5.000 de tarife, în funcţie de distanţa terenului, atâta timp cât ai modelul Electricii, care are acelaşi preţ pe kWh, indiferent unde-l transportă. Ştie că pentru 1.000 mc de apă trebuie să se pompeze 1.800 mc de apă?“, a răbufnit un membru al Organizaţiei de udători din Dăbuleni, care nu a dorit să-şi spună numele.
