« Alte articole din categoria Actualitate
Dom’ Profesor ne-a parasit
Actualitate - GdS(citeste alte articole de acelasi autor »)
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Vestea trecerii in Absolut, in spatiul Mortii, a profesorului universitar Cezar Avramescu, cel mai indragit editorialist al cititorilor Gazetei de Sud, ne-a intristat. Cezar Avramescu s-a stins din viata pe 31 martie, data nasterii poetului Nichita Stanescu. Materialele scrise si publicate de acesta au fost savurate de toti românii care le-au citit. De la Est la Vest si de la Nord la Sud. Din tari de pe aproape toate continentele. Argumentul? Miile de comentarii de pe pagina de internet a ziarului de-a lungul timpului. Cezar Avramescu insusi a fost o institutie a spatiilor de sinceritate si adevar, scriind intr-o maniera originala, asa incât sa nu-si streseze cititorul. Dimpotriva. L-a facut sa râda sanatos, dar... sa-i ramâna pe retina memoriei radiografia reala a societatii, a clasei politice, a fiecarui eveniment „orchestrat“ au ba. Editorialul sau continea ingrediente pentru toate gusturile. Era un fel de stimulent, aliment si medicament, chiar pentru orbi.
A fost o personalitate cu spirit enciclopedic, avea mult har, temperament de adolescent si un neobisnuit simt al umorului.
Daca vreun scriitor oltean isi imagineaza o istorie literara a Craiovei fara „figura“ inconfundabila a lui Cezar Avramescu, se insala amarnic. Nu numai ca s-a perindat pe la toate cercurile literare, dar a fost un mare consumator de literatura, in special de poezie, el insusi fiind un poet de rafinament si de o rara sensibilitate. Impatimit al imaginii poetice, scria cu dezinvoltura, insa, totodata, era extrem de exigent cu sine insusi. A fost un poet calitativ si nicidecum cantitativ. Despre volumul sau de poezii „Nelinisti“, aparut la Editura Pro Transilvania din Bucuresti, in 2003, s-au scris cronici dintre cele mai favorabile, de catre scriitori si critici cu nume de rezonanta. Astfel, inca din anii '90, Marin Sorescu, „coleg de leat si vecin de facultate“, a dat Cezarului ce-i al Cezarului, comparându-l cu poetul Ion Barbu.
In august 2004, in Gazeta de Sud, intr-o cronica intitulata „«Nelinistea» sau «opera intrerupta»“, colegul Constantin Ilie scria ca „dezordinea ordonata il onoreaza pe autor, intrucât acesta e solitar cu spiritul oricarei dimensiuni“. Vedea cum in poeziile sale „visul, spatiul, timpul coexista intr-o matematica metaforica fardata cu capcane“. Pentru „poetul nelinistilor“, cronica s-a incheiat cu o constatare: „Cezar Avramescu, permanent cu simturile in alerta, se zbate pe treptele templului somnului paradoxal, fara a suprima tacerea, chiar si atunci când aceasta intra-n odihna“. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Infra-ultra-micro-autobiografie
M-am nascut inutil intr-o anumita zi a unei luni din anul respectiv, intr-un cartier periferic al Galatiului de altadata. Despre farmecul acestor cartiere, despre cât de albastra era Dunarea acelor vremi il puteti intreba pe vecinul Panait Istrati.
Apoi am inceput acea cursa contracronometru in care, daca ajungi la capat, inseamna ca ai pierdut.
Mi-am petrecut copilaria la tara, intr-un sat adevarat, intr-o Românie adevarata; am mai apucat o felie de viata adevarata, demna, normala.
Am mai avut norocul sa urmez un liceu adevarat; in care mai ramasesera câtiva profesori autentici.
Primavara vietii am petrecut-o in Iasiul universitar, unde am avut profesori care erau in egala masura profesionisti si oameni de cultura, formati in buna parte in marile Universitati ale apusului; ceea ce am invatat de la ei nu se poate uita niciodata. Am avut apoi, la terminarea facultatii, onoarea de a le deveni coleg. Onoare pe care apoi am tradat-o venind la Craiova. M-am straduit sa devin oltean in timp ce oltenii se straduiau sa devina universitari. Nici eu, nici ceilalti n-am reusit.
Am irosit zilele unei jumatati de secol prin ungherele amfiteatrelor. Am intentionat sa arat studentilor ca matematica este frumoasa, fiind in fond un simplu exercitiu de logica si imaginatie, un joc captivant, accesibil oricarei inteligente normale. Am incercat sa nu fac din matematica un instrument de tortura; de aceea am predat-o cu zâmbetul pe buze, cu o gluma agatata in coltul unei teoreme. Studentii m-au iubit si la rândul meu am iubit studentele.
Am avut idei si am scris multe lucrari de matematica; sunt singurul de aici care are o teorema care ii poarta numele. Am comis multe articole, eseuri, poezii, cautând astfel sa-mi motivez partial si nesemnificativ existenta mea terestra efemera.
Mi-ai placut lumina, inaltul cerului, zborul pasarilor, murmurul frunzelor alintate de adiere. Am iubit frumosul in formele lui primare; tandretea culorilor, armonia sunetelor, vraja slovelor mestesugit inlantuite; vinul ales, femeile frumoase. Dar dintre toate femeile pe care le-am intâlnit numai una singura a meritat sa fie iubita; este aceea de lânga mine, care m-a suportat o viata si care ma va intovarasi si dincolo.
Am vrut sa fac multe, dar am reusit putine; numai prostii am facut o gramada. Dar nu regret decât prostiile pe care nu le-am facut.
Am strâns, din putinele calatorii, comori de frumusete pe care le tin ferecate in suflet ca pe o nepretuita comoara, frânturi din misteriosul Mexic, din neasemuita Florenta, din languroasa Venetie, din insorita Sicilie si din multe alte parti. Am furat din muzeele lumii surâsul etern al madonelor rafaeliene, zbuciumul formelor sculpturilor lui Michelangelo. Iar din salile de concert si de pe discuri am patruns durerea muzicii beethoveniene, framântarile sufletului lui Brahms, bucuria vietii lui Mozart, seninatatea si echilibrul cosmic ale muzicii lui Bach.
Am fost totdeauna nemultumit de mine; iar acum când sunt pregatit pentru calatoria spre marea liniste, pot spune ca am avut dreptate sa fiu asa. Am urât prostia, dar mi-am dat seama din propria experienta ca daca ti-i data nu poti scapa usor de ea. Dar numai prostia blânda e suportabila. Cea agresiva, mai ales daca este intovarasita si de lipsa simtului umorului, este total insuportabila.
Am trait sub trei orânduiri; de fiecare data am sperat ca aceea care vine va fi mai buna; am ramas doar cu speranta.
Mi-a trebuit mai mult de jumatate de veac ca sa-mi dau seama ca lucrurile cu adevarat esentiale in viata sunt lucrurile cele mai simple cu putinta; si care sunt chiar lânga tine, pe când tu le cauti in alta parte. Si am devenit suficient de inteligent ca sa-mi dau seama de mediocritatea mea.
Am fost un om obisnuit, cu o viata obisnuita. Pe care incerc uneori s-o rememorez. Dar rareori reusesc. E ca si când m-as plimba printr-un cimitir in care timpul, vânturile si ploile au sters inscriptiile de pe cruci. Arareori mai recunosc ceva sau pe cineva.
N-am nici un motiv sa fiu nemultumit. Dumnezeu mi-a dat de toate; daca mi-ar mai fi dat inca ceva n-as fi refuzat. Dar, in mod sigur, atât am meritat.
Eu am ramas intr-un ungher de amfiteatru
Zadarnic ma priviti precum la teatru,
Priviti actorii viselor dând viata,
Caci numai umbra mea va sta in fata,
Eu am ramas intr-un ungher de amfiteatru.
Eu am ramas intr-un ungher de amfiteatru,
Caci daca bancile din jur sunt toate goale,
Pe tabla-s desenate integrale,
Iar eu socot cât face patru ori patru.
Eu am ramas intr-un ungher de amfiteatru.
Stingher ma simt ca un batrân sihastru,
Si chiar de astazi stau cu voi la masa,
Nu-s eu acela ce-i cu voi in casa,
Eu am ramas intr-un ungher de amfiteatru.
Sa nu ma plângeti, motiv nu-i, si-i zadarnic,
Caci visul meu ramas-a tot albastru,
Iara destinu-a fost cu mine darnic,
Mi-a daruit un colt de amfiteatru.
Eu am ramas intr-un ungher de amfiteatru.
Si-atuncea când imi va sosi mandatul,
Precum I-a Domnului neabatuta vrere,
Eu voi lua cu mine drept avere,
Atâta doar, un colt de amfiteatru.
Eu voi ramâne intr-un ungher de amfiteatru.
Nota curentă: 4.8 din 59 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Vlad M.:
Plecaciuni Domnule Profesor. Mergeti cu Dumnezeu. - de Victor Socolovici:Domnule Profesor, Nu mi-am dat seama de ce ne-ati lipsit in ultima saptamana de articolele dumneavoastra. Sunt consternat! Imi veti lipsi si lacrimile care imi incetoseaza privirea nu ma lasa sa scriu mai mult. Dumnezeu sa va aibe in pasa SA! Odihna vesnica in pace!
- de Cristi Betiu:Stiam ca ceva lipsea din GdS in ultima vreme. Parca nu mai era la fel. Acum imi dau seama ca va lipsi mereu. Sint... socat pot spune. Va credeam etern. Veti ramine mereu alaturi in amintirea noastra. Imi vine sa pling... Dumnezeu sa va odihneasca in pace... si sa ne vedem cu drag atunci cind vom ajunge si noi la finalul cursei.
- de I C from NY:Nu pot sa cred. De ce? "Cum pier miseii, daca pier cei buni asa?" Dumnezeu sa-l ierte! Ceva ne va lipsi mereu: "Apa Sambetei"si "Joia Dulce"! Golul este foarte mare. Atat din paginile ziarului, pe care nu stiu cine le va umple, dar, mai ales, golul din sufletele noastre.
- de Ion Cotosman, Toronto:Cu lacrimi in ochi, Domnule Profesor, Dumnezeu sa va odihneasca in pace!
- de Passagero:Dureroasa si greu de acceptat veste cu care intram in Saptamana Patimilor ! Distinsul Domn Profesor Avramescu cu care am avut si eu privilegiul sa fac 2 ani de analiza matematica ne-a parasit neasteptat, desi acum doar cateva zile in urma ne delecta cu pagina sa de umor necajit la adresa gunoierilor politicii romanesti. Dumnezeu sa-l bucure in spatiile sale n-dimensionale,in lacasurile bucuriei si ale albastrului desavarsit !
- de Florin:Dom Profesor nu ati mai avut rabdare, vroiam sa vin la vara sa ma reintilnesc cu Dvs. Pling si nu pot sa inteleg ca nu o sa va mai citesc in fiecare Joie si Simbata. Oare de ce nu ati asteptat sa vina vara asta odata dupa o iarna atit de grea ? Nu mai am cuvinte si pling. Sufletele noastre vor fi mai goale. Dumnezeu sa va odihneasca
- de G.Sbora:Am tot mai multi dintre cei care ii voi intalni decat cai de care ma voi desparti. Gandul ca a plecat " Dom' Profesor " ma incurajeaza, pentru ca stiu ca se va stradui sa avem "acolo", ceea ce nu am avut " aici ". Dumnezeu sa va odihneasca in pace ! Condoleante familiei tuturor celor ce le-a fost apropiat "Dom' Profesor". PS. Pentru redactia ziarului, va rog sa luati in studiu posibilitatea ca cel putin pentru editia electronica, un timp rubrica Domniei Sale sa fie sustinuta de partea forumistilor care a fost activa la fiecare articol. Cu multumiri
- de Adolf H:Cele mai sincere regrete pentru domn Profesor !
- de Dumitru:Sunt consternat si profund indurerat. Plecarea dv dintre noi va lasa un gol imens in inimile cititorilor care v-am savurat cu mare placere scrierile si am dat curs provocarile pe care ni le-ati oferit cu atata generozitate. Dumnezeu sa va odihneasca in pace!
- de ion dsacalu:ne dam seama de adevarata valoare a unui om doar atunci cand il pierdem.mare pacat,mare pierdere..cuvintele nu au puterea de a exprima ce ace simnt la aflarea aceste dureroase vesti.dumnezeu sa te odihneasca,domnule profesor. ion dascalu ,chicago,il.
- de WLAD TEPES:CUM TOT ANCEPUTUL ARE UN SFARSIT , SI DOMNUL PROFESOR AVRAMESCU SA DUS. DAR SA DUS PREA DEVREME! ASA A VRUT DUMNEZEU! OR CUM A LASAT IN URMA UN MARE GOL, A-I LIPSIM PREZENTA , MUMNAZAU SA-L ODIHNEASCA IN PACE,
- de roman:Mare pierdere pentru noi cititorii,lacrimile imi invadeaza ochii si cuvintele imi sunt prea mici pentru a defini personalitatea si marea valoare a lui Cezar Avramescu . Primul articol citit din Gazeta de Sud ,era intotdeauna cel scris de DOMNIA SA. Bunul DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE.
- de mediana:De ce,domnule profesor, de ce...? Ca nici asa nu eram prea bogati ,ce pustiu lasati in sufletele noastre! Din codru rupi o ramurea...Fie-va somnul lin,la revedere,DOMNULE PROFESOR!
- de Cristina:Adio, Domnule Profesor! Dumnezeu sa va aiba in grija! Condoleante familiei.
- de I. P. Hamburg Germania:Ne pare foarte rau de fostul nostru coleg. Dumnezeu sa il odihneasca in pace. Dorim lui Mioara si Taina sincere condoleante.
- de marius:Trecatori suntem in aceasta lume , doar ca unii reusesc prin cea ce realizeaza sa obtina un strop de nemurire,reusind sa traiasca prin intermediul geniului ce l-au transmis celorlalti,asa cum Domnul Profesor va trai vesnic prin noi , cei care i-am citit cugetarile si care am primit cate o picatura din spiritul dansului si care la randul nostru il vom raspandi din generatie in generatie peste timp .Moartea exista numai daca o accepti ,dar trebuie sa fii intradevar foarte puternic sa o invingi , asa cum putini oameni reusesc , realizand ca viata pamanteana este decat o etapa in eterna si geniala lor existenta.La revedere Domnule Profesor !
- de Naica:Aflu cu stupefactie de aceasta veste. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Lumea asta a devenit ceva mai pustie prin disparitia sa. Nu voi uita articolele de bun simy si pline de suflet.
- de I C from NY:Un Cezar a apus. Si cu el s-a dus un Timp. A pus Punct. Acel Punct trist si dureros "la plecare". Dar ne-a lasat o Era. Era Avramescu. De acum lumea va spune: Asa era Avramescu:sensibil, plin de o ironie blanda, la adresa lui si a celorlalti, plin de bunatate, plin de intelepciune. Cate lucruri bune am invatat de la Domnul Profesor! Vom fi, oare, in stare sa le pretuim, si apoi sa le aplicam in practica? Condoleante Familiei indoliate! Que Dieu le préserve dans Sa Miséricorde! Aztazi vremea si lumea e mai trista aici la New York.
- de Aurel Cernea:Citesc si nu imi vine sa cred ca cel care ne lumina sufletele cu articolele sale de bun simt ne-a parasit pentru o lume mai buna si mai dreapta! Cu domnia sa printre noi eram mai buni, mai frumosi si mai bogati. Acum am mai saracit un pic! Dumnezeu sa il odihneasca, si poata ca avandu-l acolo aproape, ii va asculta ruga si isi intoarca din nou fata Sa catra noi romanii. Condoleante familiei si tuturor celor care l-au cunoscut si iubit.
- de Cristian Pescarus:O lacrima si un gând bun de aici, din orasul Québec, pentru fostul meu coleg si prieten Cezar Avramescu. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace ! Condoleante familiei ! Cristian Pescarus
- de florin:Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !
- de Carmen Ciocoiu:Vestea aceasta ne-a intristat foarte mult...... Un mare profesor, un mare artist a apus. Obisnuiam sa citim de aici de departe Gazeta de Sud in special pt. rubrica Dl. Profesor. Nu de putine ori am trimis pe email prietenilor articolele domniei sale... Am avut onoarea sa-l avem profesor in facultate atat eu cat si sotul meu. O lacrima din Toronto pentru fost nostru profesor. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. Condoleate familiei indoliate. Carmen si Eugen Ciocoiu
- de Simona:A fost un mare profesor,un adevarat om ce ne-a calauzit in viata.Odihneasca-se in pace!
- de r.d. r.d.:Un om de la care am INVATAT. Fie-i tarana usoara.
- de nora simona:Dumnezeu sa-l odihneasca! Voi simti lipsa editorialelor, primele pe care le cautam intotdeauna, si care aveau darul de a-mi produce o mare bucurie, indiferent de subiect, deoarece erau tratate "omeneste" si cu mult umor... Imi ziceam ca atunci cand intamplator o sa-l intalnesc, o sa-i declar ca sunt un mare fan al sau... Ii declar acum....
- de Securistu`:Am aflat ca la poarta ETERNITATII nu este coada. -De ce v-ati grabit DOMNULE PROFESOR?! -Dumnezeu sa va aiba in paza.
- de gabriela:Dumnezeu sa va odihneasca in pace, DOMNULE PROFESOR! Lasati un mare gol in sufletele noastre...S-a dus un OM, UN MARE OM!
- de Magda:Dumnezeu sa-i odihneasca in pace sufletul, dar fie ca scrisul sau sa nu-si gaseasca linistea si sa mai citim in GdS articolele pe care le-a scris in timpul acestei vieti marunte. Adio, Domn' Profesor!
- de Adrian Giurca:Dumnezeu sa-l odihneasca!
- de Vladimir:..........hmmmmmmmmmm..........ma simt singur de vreo 5 ani de cand strabat Europa de la un capat la altul...speram sa mai citesc ceva de la Dom' Profesor...si am citit : vestea **** sale ....trist...acum sunt singur-singurel, fara niciun sfat caldicel ...fara omenia & sfatul dansului...sunt fericit-totusi-ca ati plecat intr-o lume mai buna decat a noastra....permiteti-mi, pt. ultima oara : NOROC ! Dom ' Profesor !
- de Marian T:DUMNEZEU sa va aibe in grija si sa va odihniti in pace!
- de Kyt Nehtua:N-am mai ajuns sa va intalnesc. Am lasat pe maine, pe maine dar timpul nu asteapta pe nimeni. Mi-a facut placere sa calatoresc, cel putin in lumea cuvintelor, alaturi de dumneavoastra. Si nu numai mie. Dumnezeu sa va odihneasca in pace. "Lucrurile cu adevarat esentiale in viata sunt lucrurile cele mai simple cu putinta." Cezar Avramescu
- de T.RADU:DUMNEZEU SA-L IERTE! A FOST UN SUFLET CARE DEGAJA LUMINA SI BUNA DISPOZITIE.
- de Mirela Brinzan Gutica:Imi pare nespus de rau ca Domnului Profesor s-a stins! Am citit mereu articolele Domnului Profesor. I-am apreciat stilul si umorul fin. Am apreciat faptul ca articolele lui stirneau discutii si uneori chiar dezbateri aprinse intr-un univers intelectual, asa cum ziaristica de calitate trebuie sa faca. L-am cunoscut si in clasa, in primii doi ani de facultate. Pentru mine, articolele Dumnealui au reprezentat un "randevouz" cu o Romania adevarata facilitat de un Roman adevarat. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si liniste pe Domnul Profesor!
