Multi si-au pus intrebarea cum ar fi fost Craiova daca n-ar fi cazut regimul comunist in 1989. Fara a dori sa facem cumva apologia regimului trecut, incercam sa prezentam in rândurile urmatoare o schita a Craiovei anilor ’90, asa cum intentiona sa o realizeze ultimul primar comunist al municipiului.
Ultimul plan cincinal al regimului comunist stabilea „obiective marete“ pentru Cetatea Baniei, pe care ar fi trebuit sa le duca la indeplinire Ion Voiculescu, cel din urma primar si prim-secretar al comitetului municipal al Partidului Comunist Român. Daca regimul comunist n-ar fi fost rasturnat in 1989, Craiova ar fi aratat altfel, cel putin din punct de vedere edilitar si economic. Ar fi avut o fabrica de medicamente, o a doua linie de tramvai. Sute de case ar fi fost insa demolate si mii de apartamente s-ar fi ridicat in locul lor.
Fabrica de medicamente si a doua linie de tramvai
Craiova ajunsese la o dezvoltare economica destul de avansata la sfârsitul anilor ’80. Pe lânga modernizarea obiectivelor industriale deja existente, se prevedea totusi realizarea unei fabrici de medicamente. Aceasta urma sa fie ridicata pe strada Caracal, vizavi de Daewoo, unde se afla acum Vama Craiova.
In ceea ce priveste dezvoltarea urbanistica a orasului, era prevazuta realizarea celei de-a doua linii de tramvai, care sa faca legatura intre Gara Craiova si ceea ce se numea atunci Parcul Poporului, ajungând pâna la Peco Romanesti. Planurile urbanistice ale orasului erau concepute special pentru realizarea acestui obiectiv, care presupunea insa demolari masive, motiv pentru care se tot amâna. Traseul trebuia sa fie urmatorul: pe bulevardul Republicii (actuala strada Carol I) pâna la intersectia cu strada Reforma Agrara (in prezent strada Fratii Golesti), apoi pe aceasta pâna pe Calea Bucuresti, prin spatele blocului S 200, apoi cu o strapungere directa pâna in Piata Chiriac si de acolo pe strada Mesteacanului (actual Corneliu Coposu) pâna la Parc si pe bulevard pâna la Peco Romanesti.
Ideea celei de-a doua linii de tramvai a fost reluata si dupa 1989, pe vremea când era primar Vasile Bulucea. A fost aprobat si un studiu de fezabilitate in acest sens, dar apoi s-a renuntat definitiv, actualul Plan de Urbanism General al orasului necuprinzând o asemenea optiune.
Demolari, apoi centru civic in Craiovita Noua
Alt proiect de amploare il reprezenta realizarea, pâna cel târziu in 1995, a centrului civic al celui mai mare cartier al orasului – Craiovita Noua. Centrul civic al Craiovitei urma sa fie amenajat in zona cuprinsa intre strada Severinului si complexul Racheta, pâna la Posta din Craiovita. Ar fi fost astfel „ras“ ultimul bastion de case din cartier, in locul lui trebuind sa fie realizate blocuri. Acolo era prevazut sa se faca un liceu, o scoala generala, inca un cinematograf, plus multe spatii comerciale, cartierul fiind considerat deficitar la acest capitol. In privinta blocurilor din centrul civic al Craiovitei, acestea nu erau prevazute a fi de tip standard, din panouri mari, ci structuri mai moderne, din cadre de beton armat cu pereti din BCA, pentru a da un aspect mai elegant zonei, asemanator cu Calea Bucuresti si strada Unirii.
Programele edilitare de la sfârsitul anilor 80′ vizau si largirea strazii A.I. Cuza de la blocul Luxor si pâna in dreptul blocului S 200. Aceasta idee este una de actualitate, fiind in prezent in atentia administratiei Solomon. „La momentul respectiv, in vederea demolarii, foarte multi cetateni, proprietari ai caselor de acolo, au primit locuinte in blocurile de vizavi. A venit Revolutia, iar oamenii si-au recuperat si casele, dar au ramas si cu apartamentele. A fost sansa lor“, a declarat ultimul primar comunist, Ion Voiculescu.
O piata vizavi de Universitate
Si pe bulevardul 1 Mai, intre Ciuperca si spital, toate casele de la strada urma sa fie demolate, pentru a fi inlocuite cu blocuri, astfel incât intreg bulevardul, de la Ciuperca si pâna la Parc, sa aiba pe ambele parti blocuri. „Principala problema era insa asigurarea fortei de munca si a posibilitatilor tehnice ale intreprinderilor de constructii cu privire la aceste structuri, altele decât cele din panouri mari, pentru care productivitatea era mai mica“, isi aminteste Voiculescu.
Administratia comunista a reluat o idee care ii venise cu 90 de ani in urma fostului primar Nicolae Romanescu, si anume realizarea unei mari piete vizavi de Universitate si de Teatrul National. Acest proiect presupunea din nou un imens val de demolari, in perimetrul dintre blocul Luxor si cofetaria Femina, pâna la Restaurantul Craiova. Acolo era prevazut un cvartal de blocuri, tot din categoria celor moderne, pe cadre de beton si pereti din BCA, care incorporau un nou teatru pentru copii si un cinematograf. Se punea insa din nou problema mutarii oamenilor din casele respective in apartamente de bloc.
S 200, gândit ca un mare hotel
O istorie interesanta a avut cea mai mare constructie din Craiova – blocul S 200, situat la intersectia strazilor Calea Bucuresti si A.I. Cuza. Initial se dorea acolo realizarea unui enorm hotel, cel mai mare din sudul tarii. Numai ca Ministerul Comertului si Turismului nu a avut bani sa termine investitia, astfel ca S 200 si-a schimbat destinatia in bloc de locuinte, care trebuia sa cuprinda 200 de garsoniere si apartamente de doua camere. „Inconvenientul era ca, fiind bloc de locuinte, fatada, mai ales cea dinspre Bucuresti, era greu de tinut in mâna, in sensul ca omul si-ar fi scos rufe pe balcon, asa cum se intâmpla prin cartierele noastre“, a mentionat fostul primar Ion Voiculescu. Blocul insa n-a fost terminat nici pâna acum, la aproape 17 ani de la caderea comunismului.
Pâna la urma, dupa ani intregi de dispute, blocul a ajuns in patrimoniul Universitatii din Craiova, care intentioneaza sa mute aici toata administratia, dar si sa faca sali de curs pentru mai multe facultati. Lipsa fondurilor a facut insa ca blocul sa ajunga doar adapost pentru boschetari si trambulina pentru sinucigasi.
Rau sau bine?
Acestea ar fi, in mare, planurile marete pe care administratia comunista a orasului si le propusese spre realizare la sfârsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90. Ar fi fost mai bine pentru craioveni? Sau poate ar fi fost mai rau? Nu dorim sa ne pronuntam in acest sens, lasând cititorilor aceasta posibilitate.
Aductiunea Izvarna 2, data uitarii
Alta lucrare inceputa in ultimii ani ai regimului comunist era a doua aductiune de apa de la Izvarna, pentru care lucrarile demarasera si au continuat si dupa 1989, primii 40 km fiind deja realizati. Au mai ramas insa 90 km, care nu se stie când sau daca vor fi terminati. Actuala administratie considera ca, reducându-se consumul de apa in oras, aductiunea Izvarna 2 nu mai este o prioritate. Izvarna 1 fiind insa destul de veche, nu este exclus ca, intr-un viitor apropiat, noua aductiune sa revina in atentia autoritatilor.
Loc de recreere pentru tineretul comunist
Pentru anii ’90 exista si un plan de sistematizare care viza o reabilitare a Baltii Craiovita, de la Casa Tineretului si pâna la Hanul Craiovita. Acolo unde se afla in prezent supermarketul Billa erau prevazute terenuri de sport – tenis, handbal, volei. Pe malul lacului – terenuri care ii apartin acum lui Adrian Mititelu – urma sa se faca un restaurant si o cofetarie cu ring de dans, creata ca loc de recreere pentru tineretul comunist. Lacul trebuia curatat, apoi dotat din nou cu barci si hidrobiciclete.
