Multe s-au schimbat intr-o suta de ani prin urbea Banului Mihai. Si totusi, exista destule aspecte care te pot face sa te simti ca in urma cu un secol.
Craiova de altadata ii interesa pe vizitatori prin amestecul de stiluri arhitecturale si prin atmosfera de oras patriarhal, nu lipsit insa de pitoresc si tumult. Iata cum profesorul si publicistul craiovean C.D. Fortunescu descria orasul de acum un secol: „In strada Unirii, de la rascruciul inspre soseaua Bechetului, pe atunci nu erau decât pravalii cu un singur etaj, unde puteai gasi obiecte de arta si orice putea servi la impodobirea unui interior, marfuri aduse din strainatate. Imediat dupa acestea venea cafeneaua Sarasi, pe locul unde e acum hotelul Minerva. Aici era adunata protipendada Craiovei la citirea gazetelor si la taifas. De aici, coborând pe lânga hotelul Teodoru spre biserica Sfântul Dumitru si vechea Banie, intre acestea doua se deschidea o ulicioara de picior care cobora spre Sapte Fântâni, cel mai bun loc de sanius pentru copiii din aceasta parte a orasului. In dreapta ulicioarei se intindea clopotnita cu turla inalta a batrânei ctitorii a lui Matei Basarab, atunci ruina parasita, având un cu totul alt aspect decât cel actual si pe acoperisul careia crescuse un pom“.
Vremuri si schimbari
In trecut, centrul orasului, Piata Prefecturii de astazi (in prezent o imensa groapa, din cauza lucrarilor de modernizare care par a nu se mai termina), il reprezenta o cismea din perimetrul fostei piete Elca, ce marca vechea vatra negustoreasca a orasului. Luând-o pe actuala strada A.I. Cuza (numita cu un secol in urma strada Justitiei), la inceputul secolului trecut plecai de lânga hotelul Palace (care a functionat pâna prin anii ’90, acum gazduind o parte din serviciile municipalitatii), treceai pe lânga proaspetele imobile ale Bancii Comerciale (actualul sediu al Primariei Craiova) si Palatului Administrativ (care adaposteste acum Prefectura si Consiliul Judetean Dolj). Urma, „pe mâna stânga“, Piata Centrala, acoperita, cu o suprafata comparabila, daca nu chiar mai mare decât cea cu care se lauda ultimii primari ai urbei. Alaturi trona impunator Palatul de Justitie, actualul sediu al Universitatii din Craiova.
Vizavi de cinematograful Patria se afla actualul sediu al Judecatoriei Craiova. Pe locul acesteia, nu departe de biserica Hagi Enus, se afla hanul Poroineanu, un soi de „autogara“ de altadata, de unde plecau toate diligentele.
Asemanari la distanta de un secol
Un calator prin timp, daca s-ar fi plimbat cu un secol in urma prin Valea Vlaicii, ar fi gasit acolo doar un pod peste un pârâu care isi avea albia pe ceea ce este acum strada Brestei. Când ploua, pârâul devenea tumultuos ca un râu de munte. Mare diferenta n-ar fi, insa, fata de zilele noastre, pentru ca ploile fac din Valea Vlaicii tot un lac, la fel ca si acum mai bine de un secol. N-are a face ca pe atunci nu se auzea de canalizare, iar acum avem canalizare, dar nu face fata.
Majoritatea strazilor erau pe atunci pavate cu bolovani de râu sau cu dale de granit, care te hurducaiau ingrozitor când treceai cu trasura. Hurducaitul a ramas pâna in prezent, doar ca acum e din cauza gropilor din „modernul“ asfalt.
Orasul de acum un secol avea si alte asemanari cu cel din zilele noastre. Bunaoara, carutele sunt si acum prezente pe strazi, ca si atunci. Ce daca circulatia lor nu este permisa prin Craiova in zilele noastre… Politia nu se oboseste sa le elimine. In definitiv, fac parte din istoria orasului, nu-i asa?
110 ani de iluminat electric
Pâna acum câtiva ani, inainte ca LUXTEN sa faca lumina, Craiova era un oras prin care ti-era frica sa umbli noaptea. Putin stiu insa ca anul acesta se implinesc 110 ani de când a fost inaugurat iluminatul electric al orasului. La 26 octombrie 1896 intra in functiune uzina electrica a Craiovei (cu echipamente AEG – Allgemeine Elektricitats-Gesellschaft), având o putere instalata de 310 CP si care alimenta 365 de lampi de pe 39 de strazi intr-o retea de 30 km lungime. Craiova a fost primul oras al tarii alimentat cu curent electric pe baza de motoare cu combustie interna.
