De sapte ani, un apartament vândut cu acte in regula de proprietari este disputat in instantele de judecata de cumparatori si de fostii proprietari. Justitia le-a dat dreptate ba unora, ba altora, invocând motive care tin când de prevederile legale in vigoare, când de ceea ce le trece unor judecatori prin cap.
In toamna anului 1998, sotii Joita, Dumitru si Elena, din Craiova, au vândut apartamentul proprietatea lor, prin act notarial, unui anume Ilie Florin Radoi, pentru suma de 60 de milioane de lei. Prin actul de vânzare-cumparare, vânzatorii isi rezervau dreptul de uzufruct (dreptul de a locui) asupra apartamentului pâna in primavara anului 1999, mentionând ca „Transmiterea de drept a proprietatii apartamentului se face catre cumparator cu incepere de azi data autentificarii actului“ – contractul de vânzare-cumparare nr. 4872 din 8 octombrie 1998. Dupa expirarea perioadei in care si-a exercitat dreptul de uzufruct, familia Joita n-a mai vrut sa paraseasca apartamentul pe motiv ca ei au inteles ca nu au vândut bunul, ci doar l-au depus gaj pentru un imprumut, desi sotii au semnat actele de vânzare la notar. Au urmat câteva procese prin care fostii proprietari s-au straduit sa desfiinteze actul de vânzare-cumparare, manevra care nu a reusit.
Judecatoria Craiova i-a dat dreptate lui Radoi, Tribunalul Dolj i-a luat-o, iar Curtea de Apel i-a redat dreptatea lui Radoi, asa ca in anul 2000 omul ramâne proprietar pe apartamentul cumparat in anul 1998, dar cu vechii proprietari in casa. Pe tot parcursul acestor procese, vânzatorii au invocat faptul ca intentia lor nu a fost sa vânda apartamentul, ci sa imprumute bani de la Radoi pentru a pleca in strainatate la lucru, aducând in discutie si faptul ca ar fi avut cu acesta o intelegere verbala de a le inapoia apartamentul in momentul când ii returnau presupusul imprumut. Cum era de asteptat, nu au putut dovedi intelegerea verbala cu un act valabil, fapt pentru care apartamentul a ramas la Radoi.
Judecatorii, inamovibili, dar si intangibili?
In anul 2004, Radoi, satul sa tot incerce sa-i dea afara pe vechii proprietari din locuinta lui, a vândut apartamentul lui Valeriu Silviu Onescu din Craiova, care a crezut ca daca l-a cumparat se si poate muta in el. S-a inselat! Desi intre timp se reusise evacuarea fortata a familiei Joita din apartament, Dumitru Joita a cerut instantei anularea contractului de vânzare-cumparare dintre Radoi si Onescu, invocând tot felul de motive, printre care acela conform caruia Onescu a cumparat apartamentul fara a-l vedea si fara a constata ca familia lui locuia inca acolo. In cursul procesului, sotia si cei doi copii ai lui Dumitru Joita au depus si ei cerere de interventie in interes propriu sustinând anularea contractului de vânzare-cumparare incheiat in anul 2004, cerând instantei sa constate ca sunt proprietarii apartamentului in litigiu dobândit prin uzucapiunea de 10 – 20 de ani. „Joita Oana Janina, Joita Gelu Marian si Joita Elena au formulat cerere de interventie in interes propriu prin care au solicitat admiterea actiunii in anulare a contractului incheiat in 2004 formulata de reclamant… si sa se constate ca sunt proprietarii apartamentului dobândit prin uzucapiunea de 10 – 20 de ani“, se arata in sentinta civila nr. 7153/2005 a Judecatoriei Craiova. Dupa o expunere de motive, instanta Judecatoriei Craiova „constata dreptul de proprietate al intervenientilor (copiii familiei Joita, care invocasera dreptul de proprietate prin uzucapiune) asupra apartamentului din Craiova si nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare din 2004“ – sentinta civila nr. 7153/2005 a Judecatoriei Craiova.
Deci, judecatoria desfiinteaza contractul de vânzare-cumparare dintre Onescu si Radoi si-i face proprietari pe copiii familiei Joita pe motiv ca acestia locuisera intre zece si 20 de ani in apartamentul vândut cu buna stiinta de parintii lor. Sentinta Judecatoriei nu putea fi pusa in aplicare, pentru ca, la data când cei doi copii ai familiei Joita erau facuti proprietari pe apartament, acesta apartinea lui Radoi, al carui contract de vânzare-cumparare nu fusese anulat de nici o instanta.
Si cu banii dati, si cu apartamentul luat
Vazându-se si cu banii dati, si cu contractul desfiintat, Onescu s-a adresat Tribunalului Dolj. Instanta constata ca uzucapiunea nu putea fi invocata pentru simplul motiv ca nu erau intrunite elementele constitutive pe baza carora ea opereaza. „Justul titlu (conditie obligatorie) trebuie sa existe in realitate, titlul putativ nu este suficient, el existând numai in imaginatia posesorului“. Tribunalul a schimbat sentinta pronuntata de Judecatorie si i-a dat dreptate lui Onescu.
Nemultumiti, cei din familia Joita se adreseaza Curtii de Apel, care in decizia nr. 2343/2006 mentine sentinta civila pronuntata de Judecatorie, prin care copiii familiei Joita erau facuti proprietari prin uzucapiune pe apartamentul pe care-l vândusera parintii lor, desi pe acelasi apartament mai era proprietar si Radoi, caruia nu i se anulase niciodata actul de vânzare-cumparare. Familia Joita a introdus imediat ordonanta prezidentiala prin care solicitau evacuarea lui Onescu si reintrarea in apartamentul pe care-l vândusera in anul 1998 lui Radoi. Chiar daca acestia ar intra in apartament, lucrurile se vor complica tot mai mult pentru ca pe acelasi imobil Radoi poseda acte de proprietate in regula, nedesfiintate de nici o instanta.
Pe scurt, daca vreti sa cumparati un apartament, interesati-va daca vânzatorul are copii, pentru ca peste câtiva ani va puteti trezi ca o instanta isi va apleca urechea la copiii vânzatorilor, care vor invoca uzucapiunea, si ramâneti si cu banii dati, si cu apartamentul luat!
