Inginer, sofer, doctor, profesor, zidar, timplar sint meserii obisnuite, care pot trece neobservate, dar din care se poate trai si chiar se pot economisi si ceva banuti. In Craiova e greu sa gasesti un loc de munca de pe urma careia sa ai satisfactii pe toate planurile, iar lucrurile se complica atunci cind nu iti poti permite decit strictul necesar, iar solutia ar fi sa cauti ceva mai bun.
In 43 de ani a reparat milioane de ceasuri
Constantin Mihaiescu isi aminteste ca avea 12 ani cind a reparat primul ceas. Fura ceasurile de la sora lui, le strica, apoi pierdea nopti in sir incercind sa le repare. De atunci au trecut 43 de ani, iar nea Costica a reparat milioane de ceasuri. Toate ceasurile parintilor si ale rudelor au trecut prin mina lui dibace, dar pentru el sunetul unui ceas reprezinta si acum o lume aparte. Am putea spune ca nea Costica te cunoaste dupa ceas, isi poate da seama ce fel de om esti, bogat sau sarac, si te tine minte. Constantin Mihaiescu se numara printre putinii ceasornicari ramasi in Craiova si, asa cum spune el, singurul care face acest lucru din pasiune. Pentru repararea unui ceas el cere intre 10.000 si 80.000 de lei, in functie de gradul de uzura. „Am reparat milioane de ceasuri. Au venit la mine doctori, politisti, zidari, pictori, dar si oameni simpli, care nu aveau bani sa-si cumpere alt ceas. Tot eu am reparat si ceasurile din primarie, de la cel de mina, al primarului, pina la cel care se afla pe frontispiciul cladirii. Vin oameni la mine cu ceasuri vechi de peste 100 de ani si ma roaga sa le repar, ca sa vinda la preturi ce depasesc uneori 12 milioane. Am reparat si ceasuri care valorau mii de euro, dar pentru reparatii eu ceream doar 350.000 de lei . Oricum, nu faci avere din meseria asta“, a spus nea Costica. Pasiunea l-a facut sa stringa in colectia personala peste 60 de ceasuri de masa, pendule si ceasuri de buzunar. Acum, dorinta lui cea mai mare este sa repare si ceasurile din prefectura.
Cizmarii au fost uitati
De mai bine de 24 de ani tanti Victoria este cizmarita. Nici nu isi mai aminteste cite perechi de pantofi au trecut prin mina ei. Inainte de 1989 era o afacere foarte banoasa, oricine avea nevoie de un cizmar priceput, care sa schimbe un flec sau sa lipeasca o talpa si plateai pentru aceste servicii bani buni. Acum, preturile pleaca de la 30.000 de lei si pot urca la 120.000 de lei, in functie de materialul din care e fabricata incaltamintea, iar oamenii mai merg la cismar doar pentru mici retusuri si doar la incaltamintea de cea mai buna calitate. Ei prefera sa schimbe pantofii vechi cu altii aproape noi din magazinele second hand. „Pentru 100.000 de lei, cit costa o pereche de pantofi la mina a doua nu se merita sa mai mergi la cizmar, pentru ca preturile sint prea mari si risti ca dupa citeva zile sa-i duci din nou la reparat“, a spus Maria Popa, pensionara.
Toate aceste meserii care odinioara erau atit de cautate incep sa fie date uitarii, pentru ca ofertele magazinelor sint foarte generoase, iar oamenii prefera sa inlocuiasa obiectele vechi sau defecte cu altele noi, achizitionate la preturi mici.
