Dacia – prima iubire a romanilor

La prima vedere, estetica acestor masini seamana foarte mult cu cea a unei cutii pe roti, iar multe dintre ele au necesitat reparatii chiar din momentul in care au fost construite. Cind ultima Dacie, simbolul „limuzinei romanesti“ din era comunista, a iesit de pe linia de productie, o tara intreaga a fost dezorientata pentru ceva vreme. Desi multi dintre cei care au absolvit in timpul vechiului regim au intrat in „lumea buna“ la volanul unui Mercedes, ei inca apreciaza virtutile acestei masini patratoase, neplacute la vedere, care timp de mai multe decenii a fost „regina strazilor“ din Romania. Toti acestia privesc Dacia ca fiind imaginea „fortei economice“ romanesti din timpul regimului dictatorial. Pina la urma, Dacia era o copie a marcii Renault 12, aparuta intr-o perioada cind Nicolae Ceausescu a permis colaborarea cu producatorul din Franta. De atunci, Renault a evoluat, dar ultima Dacie insa seamana foarte mult cu prima, care a iesit de pe linia de productie in 1968, intre cele doua venind inca aproximativ 1,9 milioane de astfel de autoturisme.

Orice roman poate da motive nenumarate pentru care Dacia lui este unica, speciala si mai buna decit alte masini. O caracterizare succinta poate incepe cu poreclele pe care le-a primit de-a lungul timpului – „Batrinica“ fiind cea mai cunoscuta – si se termina cu faptul ca, daca iei diverse componente ale unei Dacii pentru a le pune la o alta, poti fi sigur ca nu se vor potrivi. Daciile trebuie sa fie indreptate si ajustate, chiar daca sint cumparate direct de la dealer.

Soferii Daciilor sint cunoscuti pentru faptul ca nu pleaca niciodata de acasa fara o cutie de scule bine dotata. Printre cele mai frecvente imagini vazute pe strazile Romaniei este si cea a unei Dacii cu capota ridicata, sub care sta bagat un sofer – innegrit de fum si plin de ulei de motor – incercind sa o repare. Bineinteles ca el este ajutat de cel putin un alt sofer binevoitor, care tocmai trecea pe acolo. Pentru a evita astfel de scene, multi conducatori auto au dezvoltat adevarate pasiuni din a-si trata masinile ca si cum ar fi fost plante de apartament sau rude mai in virsta. In fiecare dupa-amiaza de simbata si duminica, in parcare sau pe trotuarul din fata blocului, romanii deveneau „mecanici de sfirsit de saptamina“, schimbind filtre de ulei si spoindu-se cu unsoare de pe carburatoare. Romanii care nu erau talentati in acest domeniu nu aveau alta solutie decit sa gaseasca pe cineva „care se pricepe“. Orice sat sau oras avea un astfel de mecanic, iar statutul sau putea rivaliza usor cu cel al primarului. Avind puteri magice, el rezolva orice problema prin rotirea unei chei franceze sau cu o lovitura bine plasata.

Toate acestea amintesc de perioada dinaintea actualelor reprezentante Dacia si a saloanelor cu aer conditionat, aparute sub administratia Renault. In timpul regimului comunist, Daciile nu puteau fi cumparate decit direct din fabrica, dupa multi ani de economisiri si prezenta pe listele de asteptare. Nu se punea problema imbunatatirilor sau posibilitatea de a-ti alege culoarea. Totul se rezuma la: „Ia-ti masina cind iti vine rindul si mergi mai departe“.

Recent, pe strazile din Romania circula cam toate modelele de masini posibile. Veneratia de care se bucurau mecanicii ocazionali ai Daciilor si-a pierdut stralucirea, pe masura ce tot mai multi dintre romani aspira la un Renault, Ford sau alte marci de masini din Occident. Multi fac sacrificii uimitoare doar pentru a cumpara roti al caror scop firesc este cu mult depasit. Venitul mediu pe economie al unui roman este de aproximativ 200 de dolari, dar nu s-ar putea ghici niciodata acest lucru urmarind masinile care trec pe strazile unei tari est-europene in curs de dezvoltare, cum este Romania. In pacarea unui restaurant, nu foarte luxos, pot fi observate cu usurinta masini care valoreaza, in total, cel putin doua milioane de dolari, iar daca privesti mai atent s-ar putea sa gasesti chiar un Rolls Royce. Totusi, majoritatea romanilor nu isi pot permite sa cumpere masini noi, asa ca vor avea grija de Daciile lor pina la sfirsit. Chiar daca acesti oameni par a-si trata masina ca pe o bunicuta care nu se mai tine bine pe picioare, ei vor spune ca Dacia va fi mereu „prima iubire“.