Dupa Sfinta Maria, usile spalatoriilor chimice sint deschise mai des de craioveni, iar stativele sint deja pline cu umerase care gazduiesc costume, paltoane, rochii si alte articole de imbracaminte ce depasesc „competenta“ masinilor de spalat Albalux din baia majoritatii craiovenilor. Desi toamna numarul clientilor creste, angajatii spalatoriilor chimice spun ca romanii isi spala inca rufele „in familie“, la propriu vorbind. In timp ce lenjeria intima, tricourile si sosetele sint invirtite de batrina masina de spalat din casa sau sint „framintate“ de miinile gospodinelor, la spalatoria chimica nu ajung decit lucrurile greu de curatat: costumele patate la vreun chef cu „valuri“, rochiile de mireasa ce urmeaza a fi revindute, cojoacele si mochetele pretentioase.
„Romanii n-au bani sa-si adune rufele obisnuite din casa, care s-au murdarit, si sa le aduca la spalatorie“, spun toti proprietarii si angajatii spalatoriilor chimice din oras. Sosetele murdare ale sotului, treningul prafuit al fiului pasionat de fotbal si perdelele ingalbenite ale bunicii au ramas „sarcina de serviciu“ pentru gospodina casei, devoratoare de reclame care proslavesc produsele „minune“ de curatat si albit.
Cu toate acestea, curatatoriile au destui musterii si nu sint deloc in pericol de faliment. Ca in orice afacere insa, exista perioade profitabile si perioade „moarte“.
Maria Radu lucreaza in „bransa“ de peste 30 de ani. 28 i-a petrecut la curatatoria de stat, pe vremea „Impuscatului“. In atitia ani de experienta, femeia a delimitat „anotimpurile“ spalatoriilor.
„Abia a inceput sezonul pentru noi. De la 15 august pina la jumatatea lui noiembrie, incasarile cresc vazind cu ochii. Oamenii isi scot paltoanele si pardesiele de la naftalina si le curata pentru sezonul rece. Iarna, pina in primavara, in martie, este o perioada mai proasta. La fel ca si vara, cind lumea poarta o camasa subtire, un pantalon, ce se pot spala in casa.
Dupa martie insa, incepe iar o perioada prospera. Paltoanele si pantalonii din lina pe care le-au purtat toata iarna trebuie curatate si puse la pastrare in sifonier“.
Banii strainilor, in spalatoriile romanesti
Maria isi aduce aminte cu nostalgie de vremurile cind „vizita“ la curatatoria chimica nu era un lux.
„Atunci, oricit era de amarit omul, tot isi permitea sa-si aduca un costum la curatat de cel putin doua ori pe luna. Oamenii se imbracau mai des in costum, erau obligati la o tinuta adecvata la serviciu. Acum… Nu ca n-ar merge afacerea, dar categoriile de oameni care vin la curatatorie sint altele“.
Oameni nevoiti sa apeleze la serviciile profesioniste, oameni ocupati si cu bani sau oameni „dedulciti“ peste hotare la practica spalatului in masinile curatatoriilor – acestea sint categoriile de clienti de pe urma carora traiesc spalatoriile chimice. „Avem clienti care ajung la noi dupa ce au incercat toate metodele de a scoate petele acasa. Unii vin cu costumele deja stricate. Majoritatea clientilor insa sint oameni cu bani, care nu au timp sa-si spele rufele acasa. Si avem, de asemenea, printre clienti ori romani care au trait in strainatate, ori straini veniti in vizita“.
250.000 de lei – sa speli tortul si sampania de pe rochia de mireasa
Craioveanul de rind prefera sa pastreze banii si sa cumpere eventual „detergentul care scoate cele mai frecvente 99 de pete“, chiar daca de la spalatorie isi ia rufele si curate, si calcate, si aranjate pe umeras. Preturile sint insa pe masura: pentru un costum facut „boboc“ trebuie sa platesti 165.000 de lei, pentru un sacou – 85.000 de lei, curatarea compleului costa 135.000 de lei, a paltonului de blana, 260.000 de lei si a cojocelului -190.000 de lei. De ce sa dai 45.000 de lei pentru curatarea unei camasi a sotului cind poti sa-l pui sa o spele singur si sa-i faci cinste cu o bere pentru asta? Cheltuiala se justifica poate doar daca e vorba despre materiale si lucruri pretentioase, cum ar fi rochia de mireasa pe care doresti sa o vinzi. In pretul de vinzare poti sa „strecori“ si cei 250.000 de lei cheltuiti cu curatarea ei.
