22 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitate52 de ani struniti cu arcusul

52 de ani struniti cu arcusul

Opt ani in fata fostei tutungerii de la Orizont, opt ani in Caracal, doi in Slatina… In total 52, toti struniti cu arcusul si indulciti cu acorduri de vioara mingiiata linga palaria rasturnata, plina cu maruntis. Ieri, de Sfinta Maria, Iulian a facut 60 de ani. A fost in piata centrala, linga hala de carne, unde si-a asezat pledul, vioara si muierea. El cinta, Ionica il asculta si toarce lina cu fusul, fara sa priveasca trecatorii care se grabesc pe linga ei, cu plasele pline cu cumparaturi. De parca ar fi rupti de lume, de parca barbatul n-ar cinta decit pentru ea.

Iulian Popescu s-a nascut orb. N-a zarit niciodata nici macar umbre sau fisii de lumina. Medicii au incercat de-a lungul timpului sa-i redea vederea. Dar tot in intuneric i-a fost dat sa-si duca zilele.

La opt ani a inceput sa cinte la vioara. Nu l-a invatat nimeni. N-a stat nimeni sa-l indrume sau sa-i corecteze greselile, chiar daca „boala“ cu arcus o luase din familie, de la tatal, unchii si fratii lui, care cintau si ei la acelasi instrument. Daca n-a putut sa vada, Iulian a suplinit neajunsul invatind sa asculte. Si a invatat bine. Acum, dupa 52 de ani de minuit arcusul, stie sa cinte aproape orice, de la partituri de George Enescu, tangouri si romante, pina la muzica lautareasca, pentru nunti sau pentru pomeni.

„Cartea de munca o am la caminul cultural din Leu, de unde sint eu. Pe vremea lui Ceausescu m-au trimis peste tot, pe la concursuri si spectacole ale caminelor culturale si ale scolilor. Daca s-a intimplat cu revolutia, totul s-a sistat“.

Si Iulian si-a scos vioara in strada. A fost fidel locurilor si oamenilor. Cind si-a ales o locatie, a poposit acolo luni, chiar ani, pina a intervenit ceva serios care sa-l determine sa o schimbe.

„Opt ani am cintat in Craiovita. Stateam pe scarile din fata tutungeriei. Acum cred ca e alt magazin acolo. Am cintat si in Caracal, si in Slatina… De citeva luni am venit in piata mare“.

Linga hala de carne, Iulian si-a asezat toata averea: vioara si pe Ionica. „…E nevasta-mea. M-am luat cu ea pe 27 aprilie, in ’92. Dinsa m-a vazut. Lucra la CFR. A intrebat de mine, am stat de vorba si am ramas impreuna“.

O vioara noua

Femeia este „spectator“ tacut la toate „concertele“ barbatului ei. Ii stie repertoriul pe dinafara si-i face semn daca sa-si inteteasca ritmul sau sa-l domoleasca, in functie de oamenii care se opresc sa asculte. Asculta si ea, facindu-si de lucru, si nu ridica ochii din poala in care ii poposeste fusul pe care insira lina, decit ca sa multumeasca celor care platesc pentru minutele de muzica.

Ieri, barbatul a implinit 60 de ani.

„De ziua mea mi-as fi dorit o vioara. A mea s-a spart in doua, dupa ce am cazut cu ea pe linia de cale ferata.

Pe-asta am primit-o de pomana de la cineva. Mai am eu o promisiune…E vorba sa-mi aduca un cunoscut o vioara din Italia. Costa o gramada de bani. <<Dar sa ai grija de ea, nene! Sa ai grija de ea!>> Asa mi-a spus cunostinta aia. Acum astept“. Linga hala de carne, cu vioara in brate si Ionica torcind alaturi, Iulian viseaza.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS